![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeCONCAVITÁTE s. v. scobitură. CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimţi, încuviinţa, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi. CONCEDIÉRE s. 1. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.) 2. disponibilizare. (ă unei părţi din personal.) CONCEDIÁ vb. 1. a îndepărta, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăşi. (L-a ~ din slujbă.) 2. a disponibiliza. (A ~ o parte din personal.) CONCÉDIU s. 1. (Transilv. şi Maram.) săbăşag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanţă. (Unde pleci în ~?) CONCENÍ vb. v. distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, stârpi. CONCENTRÁ vb. 1. v. acumula. 2. a (se) masa. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.) 3. v. comasa. 4. v. prescurta. 5. a se încorda. (Se ~ pentru a urmări cele spuse.) 6. (fig.) a focaliza, a polariza. (El a ~ atenţia tuturor.) CONCÉNIE s. v. cap, capăt, final, fine, în-cheiere, sfârşit. CONCENTRÁŢIE s. v. tărie. CONCENTRÁRE s. 1. v. acumulare. 2. masare. (~ greviştilor în faţa uzinei.) 3. v. comasare. 4. v. pre-scurtare. 5. v. concizie. 6. încordare. (~ lui se vede în privire.) 7. (IND.) îmbogăţire. (ă unui mineral util.) CONCENTRÁT adj. 1. v. prescurtat. 2. v. concis. 3. încordat. (Expresia ~ a cuiva; om ~.) 4. v. tare. CONCÉPE vb. 1. v. inventa. 2. a gândi, a-şi imagina, a-şi închipui, a vedea. (Cum ~ tu realizarea acelui lucru?) 3. v. alcătui. 4. v. redacta. 5. v. preconiza. 6. v. îngădui. 7. a înţelege, a pricepe. (Nu ~ cum s-a întâmplat asta!) 8. (BIOL.) a procrea, (înv. şi pop.) a prinde, a rodi, a zămisli, (înv. şi reg.) a prăsi, (Olt.) a polimi, (înv.) a începe, a îngreca, (fig.) a plămădi. (Femeia a ~ un copil.) 9. (BIOL.) a zămisli, (înv.) a naşte. (Un bărbat care ~.) CONCÉPERE s. 1. v. inventare. 2. v. redactare. 3. v. preconizare. 4. v. concepţie. CONCÉPT s. 1. v. noţiune. 2. v. ciornă. CONCEPTUÁL adj. v. noţional. CONCÉSIE s. 1. favoare, hatâr. (Fă-mi şi mie ~ asta!) 2. v. compromis. CONCÉRT s. v. acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire. CONCÉPŢIE s. 1. convingere, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are nişte ~ sănătoase.) 2. teorie, teză. (O nouă ~ în biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (înv. şi pop.) zămislire. (Proces de ~.) CONCESIONÁ vb. (înv.) a concede. (~ exploatarea unei mine.) CONCESIONÁR s. (înv.) contracciu. (~ al vămilor.) CONCHERÁNT s., adj. v. cuceritor, ocupant. CONCHEMÁ vb. v. chema, convoca, invita. CONCESÍV adj. indulgent, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Eşti prea ~!) CONCETĂŢEÁN s. v. compatriot. CONCESLÚNE s. (JUR.) (înv.) credinţă. (Are ~ unei mine.) CONCHÉTĂ s. v. cucerire, luare, ocupare, ocupaţie. CONCHÍDE vb. a încheia, a sfârşi, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...) CONCILIÁNT adj. v. împăciuitor. CONCI s. v. coc. CONCILIÁ vb. v. împăca. |