Dictionar de sinonime
CONDRÓNIU s. v. ciormoiag.
CONDROPTERIGIÁN s. (IHT.) cartilaginos. (Grupa ~ienilor.)
CONDUCĂTÓR s., adj. 1. s. (POL.) cârmuitor, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. şi pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cârmaci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.) 2. s. cârmuitor, guvernator, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s. v. domnitor. 4. s., adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental. 6. (POL.) adj., s. v. hegemon. 7. s. v. comandant. 8. s. şef, (rar) diriguitor, (înv.) principal. (~ al mişcării de eliberare.) 9. s. şef, (fam.) ştab. (~ al unei instituţii.) 10. s. şef, vătaf, (înv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 11. s. căpetenie, vătaf, (reg.) birău, jude. (~ al colindătorilor.) 12. s. şofer. (~ de basculantă.)
CONDÚCE vb. 1. a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu faimă Moldova.) 2. v. administra. 3. v. comanda. 4. v. prezida. 5. v. dirija. 6. v. călăuzi. 7. v. îndruma. 8. v. ghida. 9. v. sfătui. 10. v. însoţi. 11. v. duce. 12. v. dirija. 13. v. şofa. 14. v. mâna.
CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guvernare. 3. v. putere. 4. v. administraţie. 5. v. comandă. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. direcţie, şefie. (Deţine ~ unei instituţii.) 9. v. (concr.) staff. (Întreaga ~ a fost schimbată.) 10. v. îndrumare. 11. v. însoţire.
CONDÚCT s. (ANAT.) canal, duct, tub. (~ auditiv extern.)
CONDÚCTĂ s. 1. v. canal. 2. (TEHN.) venă.
CONDUCTÓR s. v. vatman.
CONDUCŢIE TÉRMICĂ s. v. termoconducţie.
CONDUÍTĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. com-portare.
CONDÚR s. 1. (Mold. şi Bucov.) scarpă. (În trecut, femeile purtau în picioare ~i.) 2. v. călţunaş.
CONDURÁŞ s. v. călţunaş, condurul-doam-nei.
CONECTÁRE s. conexiune. (~ la o reţea electrică.)
CONECTÓR s. v. operator logic.
CONÉŢ s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit.
CONEXÁ vb. a reuni. (A ~ cele două pricini pentru a da o soluţie unică.)
CONEXITÁTE s. v. conexiune, corelaţie, înlănţuire, legătură, raport, relaţie.
CONFABULÁŢIE s. v. mitomanie.
CONFÉCŢIE s. v. confecţionare.
CONEXIÚNE s. 1. v. relaţie. 2. (FIZIOL.) conexiune inversă = feedback, retroacţiune, aferentaţie inversă. 3. v. conectare.
CONFECŢIONÁ vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)
CONFECŢIONÁRE s. confecţie, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)
CONFERENŢIÁR s. orator, vorbitor, (rar) cuvântător. (Un ~ bine documentat.)
CONFERENŢIÁ vb. a vorbi, (înv.) a prelege. (A ~ pe tema ...)
CONFERÍ vb. 1. v. discuta. 2. a acorda, a atribui, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un titlu.)
CONFERÍNŢĂ s. cuvânt, (înv.) prelegere. (În ~ sa vorbitorul a dezbătut...)
CONFERÍRE s. acordare, atribuire, decernare. (~ unei distincţii.)
CONFESÁ vb. v. destăinui.
CONFESIÚNE s. 1. v. destăinuire. 2. v. cult.
CONFESIÚNE s. v. declaraţie, depoziţie, mărturie, mărturisire.