Dictionar de sinonime
CONSÉMN s. (MIL.) dispoziţie, ordin. (~ de rămânere în cazarmă.)
CONSECVÉNŢĂ s. constanţă, stabilitate, statornicie. (~ în sentimente.)
CONSEMNÁBIL adj. v. important.
CONSEMNÁ vb. 1. v. înregistra. 2. v. menţiona.
CONSEMNÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. v. însemnare. 3. v. menţionare. 4. (FIN.) consemnaţiune.
CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoşarii se ~ în oţet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.
CONSÉNS s. v. acord.
CONSEMNAŢIÚNE s. v. consemnare.
CONSERVÁRE s. 1. păstrare. (~ legumelor pentru iarnă.) 2. v. păstrare.
CONSERVATÍSM s. v. conservatorism.
CONSFĂTUÍ vb. v. consulta, sfătui.
CONSFINŢÍ vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinţi. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. v. legaliza.
CONSFĂTUÍRE s. (înv. şi pop.) sfat. (~ s-a încheiat.)
CONSERVATORÍSM s. conservatism. (~ul unui politician.)
CONSFINŢÍT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. v. consacrat. 3. v. confirmat. 4. v. legalizat.
CONSFINŢÍRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (~ unui obicei.) 2. v. con-firmare. 3. v. le-galizare.
CONSIDERÁ vb. v. analiza, cerceta, examina, investiga, studia, urmări.
CONSIDERÁ vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a găsi, a gândi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaşte, a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.) 2. a crede, a găsi, a socoti, a vedea. (Această circumstanţă o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (înv.) a prochema, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rău.) 4. a socoti, (fig.) a taxa. (Îl ~ drept mincinos.) 5. a se crede, a se închipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se ţine. (Se ~ inteligent.) 6. v. aprecia.
CONSIDERÁBIL adj. 1. v. esenţial. 2. v. incalculabil. 3. v. apreciabil. 4. mare, ridicat, (înv.) simandicos, (fig.) respectabil. (O sumă ~.) 5. v. evident. 6. v. imens.
CONSIDERÁT adj. v. respectat.
CONSIDERÁŢIE s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. recunoaştere. 4. v. părere.
CONSIDERÉNT s. 1. v. părere. 2. v. argument. 3. v. cauză.
CONSILIÁ vb. v. îndruma, învăţa, povăţui, sfătui.
CONSILIÉR s. povăţuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)
CONSÍLIU s. 1. v. sfat. 2. (POL.) consiliu de miniştri = cabinet, executiv, guvern, (înv.) minister. (În unele state, ~ se numeşte cabinet.) 3. primărie, sfat, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinţă.)
CONSÍLIU s. v. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, vorbă.
CONSIMILITÚDINE s. v. identitate.
CONSIMŢÍRE s. 1. v. aprobare. 2. v. încuviinţare.
CONSIMŢÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soţia mea?)
CONSISTÁ vb. v. consta.