Dictionar de sinonime
CONSIMŢĂMÂNT s. 1. v. încuviinţare. 2. adeziune. (Şi-a dat ~ul.) 3. v. agrement.
CONSISTÉNT adj. 1. dens, solid, tare, vârtos. (O mămăligă ~.) 2. v. hrănitor.
CONSISTÉNT adj. v. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, valoros.
CONSISTÉNŢĂ s. 1. soliditate, tărie, (înv.) vârtoşie. (~ unei substanţe.) 2. v. coerenţă.
CONSÂNGEÁN adj. consangvin. (Fraţi ~eni.)
CONSISTÓRIU s. (BIS.) (înv.) ordinariat. (Un ~ catolic.)
CONSOÁRTĂ s. v. nevastă, soţie.
CONSOÁNĂ s. (FON.) consonantă, (înv.) neglasnică, soglasnică. (Vocale şi ~.)
CONSOLÁŢIE s. v. alinare, consolare, îmbăr-bătare, încurajare, mângâiere.
CONSOLIDÁ vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înţepeni, (înv. şi reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundaţia unui imobil.) 2. v. întări. 3. a se întări, a se stabiliza. (Situaţia lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.)
CONSOLATÓR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.)
CONSOLÁRE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere, (înv.) consolaţie, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Şi-a găsit ~ în muncă.)
CONSOLÁNT adj. v. alinător, consolator, mângâietor.
CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)
CONSOLIDÁT adj. (CONSTR.) întărit, (pop.) înţepenit. (Un zid ~.)
CONSONÁNT adj. (MUZ.) armonios. (Acord ~.)
CONSONÁNTĂ s. v. consoană.
CONSOLIDÁRE s. 1. (CONSTR.) întărire, (livr.) ranforsare, (pop.) înţepenire. (~ fundaţiei unei case.) 2. v. întărire. 3. întărire, stabilizare. (~ situaţiei lor.) 4. întărire, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.)
CONSONÁNŢĂ s. v. acord, concordanţă, conformitate, corespondenţă, potri-veală, potrivire.
CONSPIRATÓR s. v. complotist.
CONSPIRÁ vb. v. complota.
CONSPÉCT s. v. compendiu.
CONSONÁNŢĂ s. v. acord.
CONSPIRATÍV adj. v. ilegal.
CONSPIRÁŢIE s. v. complot.
CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanţa problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că ...) 3. v. compune.
CONSTÁNT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, per-manent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. con-secvent. 5. v. staţionar.
CONSTANTA LUI PLÁNCK s. (FIZ.) cuantă de acţiune.
CONSTÁNŢĂ s. 1. invariabilitate, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. invariabilitate, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) 3. v. consecvenţă.
CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?)