Dictionar de sinonime
CONJUGÁ vb. v. îmbina, împleti, uni.
CONJUNCTÍV adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (înv.) plecător, supuitor. (Modul ~; verb la ~.)
CONJUGÁRE s. v. îmbinare, împletire, unire.
CONJUGÁL adj. casnic, matrimonial, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicesc, soţiesc. (Viaţă ~.)
CONJUGÁT adj. v. unit.
CONJUNCTIVITĂ GRANULOÁSĂ s. v. trahom.
CONJURÁ vb. 1. v. implora. 2. v. complota.
CONJUNCTÚRĂ s. 1. v. situaţie. 2. v. vremuri.
CONJUNCTURÁL adj. circumstanţial, situaţional. (Cadru ~.)
CONJURÁT s. v. complotist, conspirator.
CONJURÁŢIE s. v. complot.
CONLOCUTÓR s. v. interlocutor.
CONLUCRÁ vb. v. colabora.
CONLUCRĂTÓR s. v. colaborator.
CONOIDÁL adj. v. conoid.
CONOÍD adj. (MAT.) conoidal.
CONLUCRÁRE s. v. colaborare.
CONOPÍDĂ s. (BOT.; Brassica oleracea var. botrytis) (reg.) cartafiol, (Transilv.) carfiol.
CONSACRÁ vb. 1. v. consfinţi. 2. v. confirma. 3. v. târ-nosi. 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a ~ întreaga viaţă binelui obştesc.) 5. v. dedica.
CONOVĂŢ s. v. pripon.
CONSACRÁRE s. 1. v. consfinţire. 2. v. confirmare. 3. v. târnosire. 4. dedicare, destinare, devotare, închinare. (~ vieţii sale unei cauze nobile.)
CONSACRÁT adj. 1. v. consfinţit. 2. consfinţit, obişnuit, tradiţional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. v. confirmat. 4. cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)
CONSANGVÍN adj. consângean. (Fraţi ~.)
CONSCRÍE vb. v. încorpora, înrola, recruta.
CONSCRÍPŢIE s. v. încorporare, înrolare, recrutare.
CONSECUŢIA TÍMPURILOR s. v. corespondenţa timpurilor.
CONSECUTÍV adj. v. succesiv.
CONSECÍNŢĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. v. consecvent.
CONSECÚŢIE s. v. conexiune, corelaţie, înlănţuire, legătură, raport, relaţie.
CONSECVÉNT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecinţă.