Dictionar de sinonime

CONFIÁ vb. v. confesa, da, declara, destăi-nui, dezvălui, divulga, împărtăşi, încre-dinţa, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite.

CONFESÓR s. v. duhovnic.

CONFIDÉNŢĂ s. v. destăinuire.

CONFIDÉNT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domni-torului.) 2. părtaş. (Îl face ~ al gândurilor ei.)

CONFIÉNT adj. v. încrezător.

CONFIDENŢIÁL adj. 1. v. secret. 2. intim, particular, (înv.) particularnic. (Scrisori ~.)

CONFIGURÁ vb. a se contura, a se profila, a se structura. (Se ~ într-un anumit fel.)

CONFIÉNŢĂ s. v. încredere.

CONFIGURÁŢIE s. 1. aspect, conformaţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (~ unui continent.) 2. v. relief.

CONFÍNII s. pl. v. frontieră, graniţă, hotar, limită teritorială.

CONFIGURAŢIONÍSM s. v. gestaltism.

CONFIRMÁ vb. 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. v. adeveri. 3. (JUR.) a consacra, a consfinţi, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 4. (JUR.) a întări, a recunoaşte, a valida. (L-a ~ în funcţie.)

CONFLUÉNŢĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)

CONFLÍCT s. 1. v. neînţelegere. 2. v. război.

CONFISCÁRE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)

CONFISCÁ vb. (JUR.) a lua, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.)

CONFIRMÁT adj. 1. (JUR.) consacrat, consfinţit, întărit, ratificat, sancţionat, validat. (Măsură, lege ~.) 2. v. dovedit.

CONFIRMÁRE s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.) 2. (JUR.) consacrare, consfinţire, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacrare. (~ a unei legi.) 3. (JUR.) întărire, recunoaştere, validare. (~ unui deputat.)

CONFORMÁ vb. a asculta, a se supune, a urma. (Se ~ ordinelor primite.)

CONFÓRM adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adj. identic. (Copie ~ cu originalul.) 3. adv. după, potrivit. (A lucrat ~ planului.)

CONFORMÍSM s. rigorism.

CONFORMÁŢIE s. 1. v. configuraţie. 2. v. relief. 3. constituţie, factură, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (De o ~ delicată ori robustă.)

CONFORMITÁTE s. 1. v. concordanţă. 2. v. identitate. 3. v. raport.

CONFÓRT s. comoditate, linişte, tihnă. (~ul vieţii lui.)

CONFUNDÁ vb. 1. a asemăna, a asemui, a semui. (L-a ~ cu altcineva.) 2. a greşi, a încurca. (A ~ uşile.) 3. v. contopi.

CONFRUNTÁRE s. v. comparaţie.

CONFORTÁBIL adj., adv. 1. adj. v. comod. 2. v. comod.

CONFRUNTÁ vb. 1. v. compara. 2. v. întâlni.

CONFUNDÁRE s. contopire. (~ intereselor noastre.)

CONFÚZ adj. 1. difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 2. difuz, nedesluşit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. v. ne-clar. 4. echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificaţie ~.)