Dictionar de sinonime
CONCILIATORÍSM s. v. împăciuitorism.
CONCILIATÓR adj., s. v. împăciuitorist.
CONCLÚZIE s. 1. încheiere. (În ~, a spus ...) 2. v. învăţământ.
CONCÍZIE s. concentrare, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.)
CONCLUDÉNT adj. v. convingător.
CONCILIÁŢIE s. v. împăcare.
CONCILIÉRE s. v. împăcare.
CONCÍLIU s. v. sinod.
CONCÍS adj. 1. concentrat, laconic, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strâns, telegrafic. (O expunere ~; stil ~.) 2. v. sintetic.
CONCOMITÉNT adj., adv. 1. adj. coexistent, paralel, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. paralel, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) 3. adv. v. odată. 4. adj. coexistent.
CONCLUZIONÁ vb. v. conchide, încheia, sfârşi.
CONCORDÁ vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. şi Mold.) a se ştimui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obţinute ~ între ele.)
CONCOMITÉNŢĂ s. 1. coexistenţă, paralelism, simultaneitate, sincronism. (~ desfăşurării unor fenomene.) 2. coexistenţă.
CONCORDÁNT adj. 1. coincident, corespunzător, echivalent, (livr.) congruent, (înv.) consunant. (Elemente ~.) 2. armonios, echilibrat, propor-ţionat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.)
CONCORDÁNŢĂ s. 1. coincidenţă, echivalenţă, (livr.) congruenţă. (~ unor elemente.) 2. v. po-trivire. 3. acord, conformitate, corespondenţă, potriveală, potrivire, (livr.) consonanţă. (Există o deplină ~ între elementele ansamblului.) 4. v. armonie.
CONCÓRDIE s. v. acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire.
CONCRESCÚT adj. (BOT.) concrescent. (Prune ~.)
CONCRESCÉNT adj. v. concrescut.
CONCRÉT adj. 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. v. real. 3. deter-minat, precis. (Oferă-mi câteva fapte ~ pentru a putea găsi soluţia.) 4. v. efectiv.
CONCRETIZÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) 2. v. finaliza.
CONCREŢIONÁRE s. v. sinterizare.
CONCRETIZÁRE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. v. finalizare.
CONCUBÍN s. v. amant.
CONCUBINÁJ s. (înv.) ţiitorie. (Trăiesc în ~.)
CONCREŢIÚNE s. v. calcul.
CONCUPISCÉNŢĂ s. (livr.) luxură. (~ unei per-soane.)
CONCUPISCÉNT adj. (livr.) luxurios. (Om ~.)
CONCUBÍNĂ s. v. amantă.
CONCURÉNT s. 1. v. candidat. 2. v. adversar. 3. emul, rival. (~ul cuiva în câmpul literaturii.)
CONCURÁ vb. 1. v. candida. 2. a rivaliza. (Cultura noastră poate ~ pe cea străină.)