Dictionar de sinonime
CONCURÉNŢĂ s. 1. întrecere, luptă, rivalitate. (~ între mai multe concerne.) 2. emulaţie, întrecere. (Există în şcoală o adevărată ~?)
CONDAMNÁBIL adj. blamabil, criticabil, neîngă-duit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urât, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărâtor, ruşinător. (O faptă ~.)
CONDAMNÁ vb. 1. (JUR.) a osândi, a pedepsi, (înv. şi reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 2. v. dezaproba. 3. v. constrânge.
CONDÁC s. v. braţ, crac, margine, mână, mâner, pat, pervaz, spetează.
CONCÚRS s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţământ, consimţire, încuvi-inţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere.
CONCÚRS s. 1. competiţie, întrecere. (~ de atletism.) 2. v. ajutor. 3. ajutor, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.)
CONCÚRGE vb. v. candida, concura.
CONCURENŢIÁL adj. competitiv. (Preţuri ~.)
CONDAMNÁRE s. 1. (JUR.) osândire, pedepsire, (înv.) certare, oblicire. (~ cuiva la închisoare.) 2. (JUR.) osândă, pedeapsă, (livr.) penitenţă, (înv. şi reg.) lege, ştraf, (reg.) pedepsie, (înv.) certare, judecătă, pilduire. (Şi-a ispăşit întreaga ~.) 3. v. dezaprobare.
CONDAMNÁT adj., s. 1. adj. (JUR.) osândit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. v. incurabil.
CONDÉI s. v. cuţit, limbă, stil.
CONDÉI s. 1. v. creion. 2. (rar) stil, (Mold.) plumb. (~ cu care se scria pe tăbliţă.) 3. v. toc. 4. scris, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.)
CONDÁŞ s. v. porcar.
CONDEIÉR s. v. literat, om de litere, scriitor.
CONDENSÁ vb. v. concentra, prescurta, reduce, rezuma, scurta.
CONDENSÁRE s. v. concentrare, prescur-tare, reducere, rezumare.
CONDENSÁT adj. v. concentrat, prescurtat, redus, rezumat, scurtat.
CONDESCENDÉNT adj. v. respectuos.
CÓNDICĂ s. catastif, registru, (rar) carte, (înv. şi reg.) metrică, protocol, (înv.) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism înv.) tefter. (Înscris în ~.)
CONDICÁR s. v. arhivar, înregistrator, registrator.
CONDESCENDÉNŢĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, stimă, trecere, vază.
CÓNDICĂ s. v. cod, dicţionar, lexicon, vocabular.
CONDIMÉNT s. aromat, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spiţerie. (Piperul este un ~.)
CONDIMENTÁT adj. iute, picant, piperat, (reg.) papricat. (O mâncare ~.)
CONDÍŢIE s. 1. v. situaţie. 2. v. clauză. 3. v. factor. 4. poziţie, situaţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.) 5. rang, stare, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi ~.)
CONDIŢIONÁ vb. a determina. (Factori care ~ producerea fenomenului.)
CONDIŢIONÁRE s. determinare. (Raport de ~.)
CONDRIOZÓM s. v. condriom.
CONDRIÓM s. (ANAT.) condriozom.
CONDÓM s. v. prezervativ.