Dictionar de sinonime

CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)

CONTRAFÁCERE s. v. falsificare.

CONTRAINDICÁT adj. neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.)

CONTRÁGERE s. v. contractare, contracţie, stricţiune.

CONTRÁGE vb. v. contracta.

CONTRAFÓRT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăţi.)

CONTRAMANIFESTÁŢIE s. (POL.) contrademonstraţie.

CONTRAMANDÁBIL adj. revocabil. (O dispoziţie ~.)

CONTRAMANDÁRE s. anulare, revocare, (înv.) revocaţie. (~ unui ordin.)

CONTRAMANDÁT adj. anulat, revocat. (Ordin ~.)

CONTRAPRODUCTÍV adj. v. dăunător.

CONTRAPÁGINĂ s. verso. (Pe ~ unui text.)

CONTRAOTRÁVĂ s. v. antidot.

CONTRAPÚNCT s. (MUZ.) contratemă, polifonie.

CONTRAMONARHÍST adj. v. antimonarhic.

CONTRARIÁ vb. a şoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)

CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.)

CONTRARIÁT adj. şocat, vexat, (fig.) izbit. (Un om ~.)

CONTRAREFORMÍST adj. v. antireformist.

CONTRAREVOLUŢIONÁR adj. (POL.) (rar) antire-voluţionar. (Acţiune ~.)

CONTRÁST s. opoziţie. (Un ~ izbitor între ...)

CONTRASERVÍCIU s. v. deserviciu.

CONTRASPIONÁJ s. (POL.) contrainformaţii (pl.). (Serviciul de ~.)

CONTRAZICĂTÓR adj. v. contradictoriu, contrar, divergent, opus, potrivnic.

CONTRAVENÍN s. v. antidot.

CONTRAVENÍ vb. a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (înv.) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi. (~ de la o lege.)

CONTRATÉMĂ s. v. contrapunct.

CONTRATORPILÓR s. v. distrugător.

CONTRASTÍV adj. v. contrastant.

CONTRASTÁNT adj. contrastiv, opus. (Imagini, fapte, fenomene ~.)