Dictionar de sinonime

CÓPULĂ s. (GRAM.) verb copulativ.

COPTORÂT adj. v. erodat, ros, săpat.

COPTORÎ vb. v. eroda, roade, săpa.

COPSÁR s. v. şoldar.

COPT adj. v. matur.

COPTÚRĂ s. v. abces, puroi.

COPTOROŞÍT adj. v. erodat, ros, săpat.

COPTOROŞÍ vb. v. eroda, roade, săpa.

CORÁBIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. şi reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.

CORÁCĂ s. v. anghină, scarlatină.

CORABIA DEŞÉRTULUI s. v. cămilă.

COR s. (MUZ.) corală. (~ ul conservatorului.)

CÓPYRIGHT s. (JUR.) drept de reproducere.

CORÁL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ul trăieşte în colonii.)

CORÁLĂ s. (MUZ.) cor. (~ conservatorului.)

CORALEÁLBE s. pl. v. hurmuz.

CORÁSLĂ s. (Transilv.) puroi. (~a vacii.)

CORALIÉR s. v. antozoar.

CORĂBIÉR s. (livr.) năier, (înv.) apar.

CORĂSLÍ vb. v. brânzi, tăia.

CORĂBIERÍE s. v. nautică, navigaţie.

CORB s. (ORNIT.) 1. (Corvus corax) (pop.) cloncan, croncan, (reg.) cioroi, crancău, croncău. 2. corb-de-noapte (Nycticorax europaeus) = (reg.) stârc cenuşiu mic.

CORĂSLÍT adj. v. brânzit, tăiat.

CORCI s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.

CORBUŞÓR s. v. corbişor.

CORBIŞÓR s. (ORNIT.) corbuleţ, corbuşor.

CORBULÉŢ s. v. corbişor.

CORB-DE-MÁRE s. v. cormoran.

CORB-ALBÁSTRU s. v. dumbrăveancă.

CORCÍ vb. (BIOL.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucişa. (Două specii de animale se pot ~.)