Dictionar de sinonime
CÓRCIE s. v. patină.
CORCÍRE s. (BIOL.) amestecare, hibridare, încru-cişare. (~ unor rase de animale diferite.)
CORCODÉL s. (ORNIT.; Podiceps cristatus) bodârlău, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (reg.) furidac.
CORCITÚRĂ s. v. hibrid.
CORCODÁN s. v. curcan.
CORCÍT adj. v. hibrid.
CORCITÚRĂ s. (BIOL.) bastard, metis, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încru-cişarea a două specii deosebite.)
CORCÍT adj. (BIOL.) amestecat, hibrid, încrucişat, (pop.) mistreţ, (prin Ban.) mistricioi, (Olt,) mistriţat. (Rase ~.)
CORCODÚŞ s. (BOT.; Prunus cerasifera) (Munt. şi Olt.) târnosliv, (Transilv.) zarzăr.
CORCODEL-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.
CORCODÚŞĂ s. (BOT.) (Munt. şi Olt.) târnoslivă, (Transilv.) zarzără.
CORCONÍ vb. v. alinta, cocoli, răsfăţa, răzgâia.
CORD s. v. inimă.
CORDÁR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcuş.) 2. (TEHN.) întinzător, strună, (reg.) aripă, cheie, încordător, lemnuş, limbă, lopăţică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor. (~ la ferăstrău.)
CORDEÁ s. v. panglică, tenie.
CORDÉNCI s. (TEHN.) căţel, (reg.) cripalcă, piedică, proptar, răzuş, scară, scaun, tocălie. (~ la războiul de ţesut.)
CORDÉNCI s. v. bârsă, cuţit, limbă.
CORDIALITÁTE s. v. bunăvoinţă.
CORDIÁL adj., adv. 1. adj. v. binevoitor. 2. adv. v. binevoitor. 3. adj. v. prietenos.
CORDIERÍT s. (MIN.) dicroit.
CORDÓN s. v. frontieră, graniţă, hotar, limită teritorială.
CORDÓN s. 1. v. centură. 2. v. lentă. 3. v. şnur. 4. (GEOGR.) cordon litoral = lido, perisip, săgeată litorală. 5. (ANAT.) cordon ombilical = ombilic.
CORDÍŞ adv. v. oblic, pieziş.
CORDOVÁN s. v. marochin, saftian.
CORDONÁŞ s. v. grănicer.
CORÉCT adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. exact. 3. adj. v. cinstit. 4. adv. v. bine.
CORECTÁ vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Îşi ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.) 3. v. regulariza.
CORECTÁRE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificaţie. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) 3. v. regularizare.
CORECTITÚDINE s. 1. (înv.) corecţie. (~ exprimării.) 2. v. cinste.
CORÉCTOR s. (înv.) prot. (~ tipografic.)