Dictionar de sinonime
CORECTÍV s. v. rectificare.
CORECTÚRĂ s. 1. v. rectificare. 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)
CORÉCŢIE s. v. bătaie, corectitudine.
CORELÁŢIE s. v. relaţie.
COREPETITÓR s. v. repetitor.
CORECŢIONÁL adj. (JUR.) infracţional.
CORESPONDÁ vb. a(-şi) scrie. (~ regulat între ei.)
CORESPONDÉNT adj. s. 1. adj. v. asemănător. 2. s. v. omolog.
CORESPÚNDE vb. 1. v. concorda. 2. v. potrivi. 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.)
CÓRFĂ s. v. cămin, colivie, coş, horn, paner.
CORESPONDÉNŢĂ s. I. poştă. (Ne vine aproape zilnic ~.) II. 1. v. potrivire. 2. v. concordanţă. 3. (GRAM.) corespondenţa timpurilor = consecuţia timpurilor. 4. (MAT.) simetrie. (~ unghiurilor.)
CORESPUNZĂTÓR adj. 1. v. concordant. 2. v. nimerit.
CORFÍŢĂ s. v. coşuleţ, paneraş.
CORHÁN s. v. şvab.
CORIJÁRE s. 1. v. corectare. 2. corectare, îmbună-tăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.)
CORI s. pl. v. pojar, rujeolă.
CORIÁNDRU s. (BOT.; Coriandrum sativum) (reg.) chimen, puciognă, buruiană-pucioasă, piper-alb.
CORIDÓR s. culoar, gang, (înv.) tindă. (Îl poartă printr-un ~ lung.)
CORIFÉU s. cap, fruntaş, protagonist. (~ al Şcolii Ardelene.)
CORIJÁ vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.)
CORÍZĂ s. v. guturai.
CORLÁT s. v. urlup.
CORLÁTĂ s. (Mold., Bucov. şi Dobr.) pataşcă, (prin Munt., Olt. şi Transilv.) pătul. (~ la car sau la căruţă.)
CORLEŞÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.
CORMORÁN s. (ORNIT.; Phalacrocorax carbo) (reg.) corb-de-mare.
CORLÁTĂ s. v. iesle, loitră, poliţă, prichici, raft, răzlog.
CÓRLĂ s. v. găinuşă-de-baltă.
CORMÁNĂ s. (TEHN.) răsturnătoare.
CORLOBÁIE s. v. cocârlă, schimbătoare.
CORN s. 1. (înv.) trompă. (~ de vânătoare.) 2. (BIS.) filacteră, (rar) tfiline (pl.), (înv.) advar. (~ la mozaici.) 3. (FITOP.) cornul-secarei = (reg.) pintenul-secarei. (~ este o boală a secarei.)