Dictionar de sinonime
CORSÁR s. v. pirat.
CORSÉT s. (Ban., Transilv. şi Maram.) spăcel, (înv.) tivilichic. (~ de damă.)
CORÚPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. v. seduce. 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influenţa ...)
CORTÉGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune.
CORTÉL s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş, umbrelă.
CÓRTEX s. (ANAT.) cortex cerebral v. scoarţă cerebrală; cortex suprarenal v. glandă cortico-suprarenală.
CORUPĂTÓR s. pervertitor. (~ de minore.)
CORÚNĂ s. v. fruntar.
CORTURÁR s. v. ţigan nomad.
CORTUL MĂRTURÍEI s. v. tabernacul.
CORTOROSÍ vb. v. debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra, scăpa.
CORTÍNĂ s. (înv.) perdea. (Se lasă ~, la teatru.)
CORTICOÍD s. (BIOL.) corticosteroid.
CORTICOSTEROÍD s. v. corticoid.
CORÚPERE s. 1. decădere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradaţie. (~ moravuri-lor.) 2. v. seducere. (~ unei minore.) 3. deformare, stricare. (~ unei limbi.)
CORÚPT adj. 1. decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, per-vertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheat, teşmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (fig.) putred. (Om ~.) 2. deformat, stricat. (Forme lexicale ~.)
CORÚPŢIE s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ a unei societăţi.) 3. v. seducere.
CORUPTIBILITÁTE s. corupţie, (livr.) venalitate. (~ unui funcţionar.)
CORUPTÍBIL adj. (livr.) venal, (înv.) mitarnic. (Funcţionar ~.)
COSÁR s. v. căluţ, cosaş, lopătar.
CORVOÁDĂ s. 1. (IST.) (înv.) jold. (~ prestată de ţărani în folosul boierului.) 2. (pop. şi fam.) dârvală. (Treaba asta e o ~ pentru mine.)
COSÁC s. (IHT.; Abramis ballerus) (reg.) murgoi.
COSECÁNTĂ s. (GEOM.) (înv.) sindiatemnusă.
COSÍ vb. a tăia. (~ iarba.)
CORZÁR s. v. ferăstrău.
CÓSIE s. v. coadă.
COSÁŞ s. 1. cositor. (Un ~ a ieşit la cosit.) 2. (ENTOM.; Locusta viridissima) căluţ, (înv. şi reg.) acridă, (reg.) cobiliţar, cobiliţă, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluş. 3. (ENTOM.; Locusta cantans) căluţ, (Ban.) scaluş.
COSÍT s. coasă, cosire. (Merge la primul ~.)
COSÍRE s. v. coasă.
COSIRÍŞTE s. v. cositură.