Dictionar de sinonime
SPÁTE s. 1. spinare, (pop.) spată, (reg.) şa, (înv. şi fam.) cârcă. (A lua ceva în ~.) 2. rezemătoare, spătar, spetează, (înv. şi reg.) spată. (~ la un scaun.) 3. dos. (În ~le casei.) 4. dos, fund. (În ~le curţii.)
SPATÍE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărţile de joc.)
SPÁTE s. v. cont, seamă, socoteală, spătar.
SPAT GRÉU s. (MIN.) barită, baritină.
SPÁTOŞ adj. v. puternic, robust, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.
SPATOPTÉR s. (IHT.; Mugil chelo) (reg.) vastranos.
SPÁTIE s. v. florean, florinte.
SPAŢIALITÁTE s. (rar) spaţiozitate. (Poezie a ~ăţii.)
SPAŢIÁ vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanţa, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaţiona. (A ~ literele unui cuvânt.)
SPAŢIÁL adj. cosmic, interplanetar, sideral. (Zbor ~; navă ~.)
SPAŢIÉRE s. (TIPOGR.) depărtare, distanţare, îndepărtare, rărire. (~ literelor unui cuvânt.)
SPAŢIÁT adj. (TIPOGR.) depărtat, distanţat, rărit. (Un text cu litere ~.)
SPAŢIONÁ vb. v. depărta, distanţa, îndepărta, rări, spaţia.
SPAŢIOZITÁTE s. v. spaţialitate.
SPAŢIÓS adj. 1. cuprinzător, încăpător, larg, mare. (O cameră ~oasă.) 2. întins, larg, vast. (Bule-varde ~oase.)
SPÁŢIU s. 1. v. cuprins. 2. v. zonă. 3. v. distanţă. 4. depărtare, distanţă, interval, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între cei doi stâlpi?) 5. v. văzduh. 6. v. perioadă.
SPĂIMÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.
SPAVÁN s. (MED. VET.) eparven, (pop.) os mort, (prin Transilv. şi Bucov.) şpat.
SPĂIMÂNTÁT adj. v. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoşat, îngrozit, înspăi-mântat, zguduit.
SPĂIMÂNTÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui
SPĂIMÁT adj. v. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoşat, îngrozit, înspăimân-tat, zguduit.
SPĂIMÁT s. v. sperietură.
SPĂCÉL s. v. corset, ie.
SPĂIMÂNTÁRE s. v. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, în-spăimântare, oroare, spaimă, teroare.
SPĂIMÂNTĂTÓR adj. v. groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântă-tor, oribil.
SPĂIMÂNTĂTÚRĂ s. v. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, în-spăimântare, oroare, spaimă, sperietură, teroare.
SPĂIMÂNTÓS adj. v. fricos, groaznic, înfio-rător, înfricoşător, îngrozitor, înspăi-mântător, oribil, sperios, temător.
SPĂIMÓS adj. v. fricos, groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, oribil, sperios, temător.
SPĂLÁ vb. 1. (reg., mai ales în Transilv.) a (se) la. (S-a ~ pe corp.) 2. (reg., mai ales în Transilv.) a la, (reg.) a zoli. (A ~ rufele cu leşie.) 3. a scălda, a uda. (Marea ~ ţărmul.)
SPĂLÁ vb. v. eroda, ispăşi, izbăvi, mântui, parcurge, pedepsi, purifica, răscumpăra, răzbuna, roade, salva, săpa, străbate, traversa.