Dictionar de sinonime
SPECIMÉN s. v. chip, faţă, figură, individ, ins, om, persoană.
SPECIMÉN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos câteva ~ de ...)
SPECTACULÓS adj. impresionant, (livr.) specta-cular. (Un salt ~.)
SPECTATÓR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toţi ~ii de la premieră erau încântaţi.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)
SPECTRÁL adj. fantomatic. (O apariţie ~.)
SPECTACULÁR adj. v. impresionant, scenic, spectaculos, teatral.
SPECTÁCOL s. reprezentaţie, (înv.) privelişte, privire, privit. (~ de circ.)
SPECULÁ vb. 1. a negustori, a precupeţi, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.)
SPÉCTRU s. 1. v. fantomă. 2. chip, imagine, umbră, vedenie, viziune. (~l morţii.)
SPECULÁNT s., adj. afacerist, profitor, (înv.) spe-culator, (fam.) bişniţar. (E un ~ fără scrupule.)
SPECULARISÍ vb. v. specula.
SPÉCUL s. v. oglindă.
SPECULATÓR s. v. călău, gâde.
SPECULATÓR s., adj. v. afacerist, speculant.
SPECULÁŢIE s. 1. speculă. (~ cu valori economice.) 2. afacere, (fam.) bişniţă, gheşeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~ii.)
SPELEOLÓGIC adj. v. speologic.
SPEECH s. v. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, discurs.
SPÉCULĂ s. 1. speculaţie. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru ~.)
SPECULATÍV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)
SPECULATÓR adj. v. speculativ.
SPÉLCĂ s. v. ac cu gămălie, ac de cap, ac de păr.
SPELEOLÓG s. v. speolog.
SPELEOLOGÍE s. v. speologie.
SPELÚNCĂ s. (fig. şi fam.) bombă. (Bea într-o ~.)
SPELÚNCĂ s. v. cavernă, grotă, peşteră.
SPÉIE s. v. leagăn.
SPELB adj. v. dulceag, fad, galben, insipid, îngălbenit, palid, searbăd.
SPEOLÓG s. speleolog.
SPEOLÓGIC adj. v. speleologic. (Studii ~.)
SPEOLOGIE s. speleologie.