Dictionar de sinonime
SPĂLÁRE s. 1. spălat, (reg.) lăut. (~ pe cap.) 2. spălat, spălătură, (înv. şi reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.)
SPĂLÁRE s. v. erodare, eroziune, roadere, săpare, şiroire.
SPĂLÁT adj. 1. (reg.) lăut. (Copil ~.) 2. (reg.) zolit. (Rufe ~.) 3. curat. (Aşternuturi ~.) 4. cu-răţel, îngrijit, spălăţel, (înv. şi reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)
SPĂLĂCIOÁSĂ s. v. cruciuliţă.
SPĂLÁT adj. v. albastru, clar, curat, decolorat, limpede, pur, senin, spălăcit, străveziu, şters.
SPĂLĂCIOÁSĂ s. (BOT.; Senecio vernalis) (reg.) cruciuliţă, cruguliţă, petimbroasă, cel perit.
SPĂLĂCÍ vb. a se decolora, a ieşi, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a ~ la spălat.)
SPĂLĂCÍT adj. 1. decolorat, şters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieşit. (Un material ~.) 2. şters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, şters. (O fată ~.)
SPĂLÁT s. 1. spălare, (reg.) lăut. (~ ul pe cap.) 2. spălare, spălătură, (înv. şi reg.) spălătorie. (La primul ~ al rufelor.)
SPĂLĂCÍRE s. decolorare, ieşire. (~ unui material textil.)
SPĂLĂTOÁRE s. v. lighean, spălătoreasă.
SPĂLĂTOCÍ vb. v. decolora, ieşi, spălăci.
SPĂLĂTÓR s. 1. lavoar. (~ comun.) 2. (reg.) văluş. (~ de vase din pânză, sârmă etc.)
SPĂLĂTOCÍT adj. v. decolorat, spălăcit, şters.
SPĂLĂTÓR s. v. albie, copaie, covată.
SPĂLĂTORÍE s. v. spălare, spălat, spălătură.
SPĂLĂTOREÁSĂ s. (înv. şi pop.) spălătoare, (pop.) spălătoriţă. (S-a angajat ~.)
SPĂLĂTUÍT adj. v. decolorat, spălăcit, şters.
SPĂLĂTORÍŢĂ s. v. spălătoreasă.
SPĂLĂTORÍE s. curăţătorie. (~ chimică.)
SPĂLĂTÚRĂ s. 1. spălare, spălat, (înv. şi reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.) 2. (MED.) clismă, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.) 3. (mai ales la pl.) lături (pl.), zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. şi Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)
SPĂLĂTÚRĂ s. v. poşircă.
SPĂRGĂCIÓS adj. v. casabil, casant.
SPĂLĂŢÉL adj. v. îngrijit.
SPĂRTIGÓS adj. v. casabil, casant.
SPĂRGĂLUÍ vb. v. împrăştia, răspândi, răzleţi, risipi.
SPĂRGÂU s. v. vifor, viforniţă, viscol, viscoleală.
SPĂSEÁLĂ s. v. izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilinţă.
SPĂRTÚRĂ s. v. chei, defileu, ruptură, sfî-şietură, spintecătură, strâmtoare.
SPĂRTÚRĂ s. 1. ciobitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură. (~ unui vas de lut.) 2. ciob, hârb, ţandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O ~ dintr-o oală de lut.) 3. deschizătură, gaură. (A pătruns printr-o ~.) 4. gaură, ruptură, (înv.) frântură. (O ~ în corpul unei nave.)