Dictionar de sinonime
SPILCUÍ vb. v. găti.
SPICUŞÉL s. v. spiculeţ, spicusor.
SPICÚŢ s. v. spiculeţ, spicuşor.
SPILCUÍT adj. v. gătit.
SPILCUÍRE s. v. gătire.
SPILCUIÁLĂ s. v. gătire.
SPIN s. 1. (BOT.) ghimpe, mărăcine, ţeapă, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ~i; s-a înţepat într-un ~ al măceşului.) 2. v. mărăcine. 3. (BOT.; Carduus acanthoides) (reg.) cătină, crăpuşnic, porumbel, scai, scaiete, unghia-ursului. 4. (BOT.; Carduus kerneri) scaiete, (reg.) scai. 5. (TEHN.) ştift, cui cilindric.
SPILCÚŢĂ s. v. granat.
SPIN s. v. aşchie, ciulin, holeră, porumbar, porumbel, scaiul-dracului, ţeapă, ţepuşă.
SPINĂRÉL s. v. sticlete.
SPINAREA-LÚPULUI s. v. ferigă, ruginiţă.
SPINÁRE s. v. cont, greabăn, muchie, seamă, socoteală.
SPINÁLB s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
SPIN-ALBÁSTRU s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
SPINÁRE s. 1. v. spate. 2. v. creastă. 3. (GEOGR.) spinări de berbec (pl.) v. roches moutonnees. 4. creastă. (~ unui val.) 5. (BOT.) spinarea-lu-pului (Ahtynum filix femina) = (reg.) feregă.
SPINĂRÍŞ s. v. mărăcini, mărăciniş, spinărie.
SPINĂRÍE s. mărăcini (pl.), mărăciniş, (reg.) mărăcinet, spinăripş, spinet, spiniş. (S-a încurcat în ~.)
SPINÉTĂ s. (MUZ.) epinetă.
SPINÉT s. v. mărăcini, mărăciniş, spinărie.
SPIN-DE-MÚCEDĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
SPINELE CÉRBULUI s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
SPINIŞÓR s. v. spinuleţ.
SPINÍŞ s. v. mărăcini, mărăciniş, spinărie.
SPINÓS adj. v. anevoios, dificil, greu.
SPINÓS adj. ghimpos, mărăcinos, ţepos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~oase; terenuri ~oase.)
SPINTECÁ vb. 1. v. tăia. 2. a despica. (I-a ~ pântecele.) 3. a crăpa, a despica, a sparge, a tăia, (reg.) a sfărâma. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a (se) despica, a (se) tăia. (Plugul ~ brazde adânci.) 5. a rupe, a sfâşia, (înv.) a sparge. (Îşi ~ hainele şi-şi smulgea părul.)
SPINTECÁ vb. v. diseca.
SPINTECÁRE s. 1. v. tăiere. 2. despicare, spintecat. (~ pântecelui unui animal.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere, sfâşiere, spintecat. (~ unui material textil.)
SPINTECÁT adj. 1. despicat. (Cu pântecele ~.) 2. crăpat, despicat, spart, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. rupt, sfâşiat, (înv.) spart. (Cu hainele ~.)
SPINTECÁT s. 1. v. tăiere. 2. despicare, spintecare. (~ul pântecelui.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, tăiat, tăiere. (~ul lemnelor de foc.) 4. rupere, sfâşiere, spinte-care. (~ul unui material textil.)