Dictionar de sinonime
SPĂRGĂTÓR s. (arg.) trăsnitor. (~ul a fost arestat.)
SPĂSÍ vb. v. căi, ispăşi, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.
SPĂSÉNIE s. v. izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilinţă.
SPĂSÍT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil.
SPĂSÍRE s. v. ispăşire, izbăvire, mântuire, salvare.
SPĂSITÓR adj. v. ispăşitor, izbăvitor, mântu-itor, salvator.
SPĂTÁR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (înv. şi reg.) spată. (~ la un scaun.) 2*. (reg.) spate. (~ la o stână.)
SPECIÁL adj. v. specialist.
SPĂTĂROÁIE s. v. spătăreasă.
SPĂTĂRÍŢĂ s. v. spătăreasă.
SPĂTĂRÍE s. v. arsenal.
SPĂTÁR s. v. gâtar, strunga.
SPĂTĂREÁSĂ s. (IST.) (înv.) spătăriţă, spătăroaie.
SPECIÁL adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. aparte. 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobişnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenţionat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.)
SPECIALITÁTE s. branşă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)
SPECIALÍST adj. (înv.) special. (Medic ~.)
SPECIALIZÁ vb. 1. a (se) perfecţiona. (S-a ~ în domeniul siderurgiei.) 2. a (se) profila. (Unitatea s-a ~ pe aparataj electronic.)
SPECIALIZÁ vb. v. arăta, indica, menţiona, preciza, semnala, specifica.
SPÉCIE s. 1. speţă. (~ umană.) 2. rasă, soi, (pop.) sămânţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ iile de fructe.) 4. v. tip. 5. v. categorie. 6. fel, gen, mod, soi, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...)
SPECIALMÉNTE adv. v. anume, special.
SPECIALIZÁRE s. perfecţionare. (Trimis la ~.)
SPECIALIZÁT adj. special. (Se recurge la limbajele ~.)
SPECÍFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. v. însuşire. 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ul artei.) 4. s. spirit. (~ul limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.) 7. adj. carac-teristic, obişnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.)
SPECIFICÁ vb. 1. v. menţiona. 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menţiona, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recoman-dări...) 4. a menţiona, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Artlcolul 1 ~ următoarele ...)
SPECIFICÁRE s. 1. v. menţionare. 2. indicare, menţionare, precizare. (~ unui anumit lucru.) 3. v. indicaţie.
SPECIFICATÓR adj. specificativ. (Notă ~oare.)
SPECIFICÁT adj. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, stabilit, statornicit. (La o dată ~.)
SPECIFICATÍV adj. v. specificator.
SPECIFICITÁTE s. specific, (rar) tipicitate, tipism. (~ artei.)
SPECIFICÁŢIE s. v. menţiune.