Dictionar de sinonime
CĂLĂRĂŞÍE s. v. cavalerie, călărime.
CĂLĂRÁŞ s. v. cavalerist, călăreţ.
CĂLĂRÉŞTE adv. v. călare, încălecat.
CĂLĂRÉŢ s. 1. v. cavalerist. 2. (TEHN.) cavaler. (~ la o balanţă.)
CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (~ calul.)
CĂLĂRÍME s. v. cavalerie.
CĂLĂRÍE s. 1. călărit. 2. v. echitaţie. 3. v. hipism.
CĂLĂRÍT s. v. călărie.
CĂLĂTÓR adj. v. efemer, pieritor, schim-bător, temporar, trecător, vremelnic.
CĂLĂTÓR s., adj. 1. s. drumeţ, (reg.) drumaş, (Transilv.) drumar, drumătoriu, (înv.) strainic. (Un ~ obosit de drum.) 2. s. v. trecător. (Un ~ întârziat trecea strada.) 3. s. v. pasager. 4. adj. v. nomad. 5. adj. v. migrator. 6. adj. v. voiajor.
CĂLĂÚZ s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.
CĂLĂTORÍT adj. v. umblat.
CĂLĂU s. gâde, (rar) torţionar, ucigător, (înv. şi reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gealat, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnaţi la moarte.)
CĂLĂTORÍ vb. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a umbla, a voiaja, (rar) a drumui, (înv.) a strănici. (Pe unde n-a ~?)
CĂLĂTORÍE s. deplasare, drum, voiaj, (înv.) plimbare, umblet. (O ~ lungă şi obositoare.)
CĂLĂÚZĂ s. 1. v. ghid. 2. v. îndrumător. 3. îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. şi fam.) dascăl, (înv.) povaţă, tocmitor. (X îi serveşte drept ~.)
CĂLBĂŞOÁRĂ s. v. răchitan.
CĂLĂUZITÓR adj., s. v. îndrumător.
CĂLĂUZÍRE s. 1. v. îndrumare. 2. iniţiere, intro-ducere. (~ cuiva într-o profesiune.)
CĂLĂUZÍ vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povăţui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?) 2. v. în-druma. 3. v. ghida. 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viaţă.) 5. a iniţia, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.)
CĂLCÁ vb. 1. v. păşi. 2. a fecunda. (Cocoşul ~ găina.) 3. a netezi, (Ban.) a piglui, (prin Maram.) a scăci, (Transilv. şi Maram.) a teglăzi, a teglăzui. (~ rufele.) 4. v. contraveni.
CĂLCÁT s. călcare. (~ul hainelor.)
CĂLCÁRE s. v. cotropire, invadare, invazie, încălcare, năpădire.
CĂLCÁRE s. I. v. călcat. (ă hainelor.) II. v. în-călcare.
CĂLCÁ vb. v. asupri, colinda, cotropi, cutreiera, exploata, invada, împila, împovăra, încălca, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, parcurge, persecuta, prigoni, străbate, strivi, tiraniza, ur-gisi, vântura, zdrobi.
CĂLCĂTOÁRE s. 1. v. lin. 2. (reg.) spusc. (~ la gardurile pescăreşti.)
CĂLCĂTÓR s. v. iapă, pedală, schimbător, tălpig.
CĂLCĂTÓR s. (TEHN.) 1. apăsător, ceapraz. (~ la maşina de cusut.) 2. ceapraz, (reg.) ceaprazar, zimţar. (~ pentru dinţii pânzei de ferăstrău.) 3. talpă, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.)
CĂLCÂI s. 1. v. plaz. 2. (prin Ban. şi Transilv.) barbur. (~ la topor, cuţit etc.) 3. (CONSTR.) brotac.
CĂLCĂTÚRĂ s. v. mers.