Dictionar de sinonime
CĂLUGĂRÍRE s. (BIS.) (înv.) postrig.
CĂLUGĂRÍE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie.
CĂLUGĂRÉŞTE adv. (BIS.) (rar) monahiceşte. (Se îmbracă ~.)
CĂLUGĂRÍ vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.
CĂLÚGĂR s. (BIS.) monah, părinte.
CĂLUGĂRÉSC adj. 1. (BIS.) mănăstiresc, monahal, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahic, monastic. (Cinul ~.) 2. mănăstiresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustral. (Viaţă ~ească.)
CĂLŢUNUL-DOÁMNEI s. (BOT.) 1. (Geum rivale) (reg.) cerenţel, crânceş. 2. (Geum urbanum) cerenţel, (reg.) ridichioară.
CĂLÚGĂRIŢĂ s. v. libelulă.
CĂLUGĂRIŞOÁRĂ s. v. ruin.
CĂLÚGĂRIŢĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.
CĂLUŞÉL s. v. căişor, căluţ.
CĂLUŞÍRE s. v. hat, hotar, răzor.
CĂLUŞÉI s. pl. căişori (pl.), (livr.) carusel, (pop. şi fam.) tiribombă. (~ la moşi.)
CĂLUŞÉL s. (TEHN.) cal, război. (~ la moara de vânt.)
CĂLUŞÁR s. 1. (reg.) căluş. (~ este flăcăul care dansează căluşul.) 2. (COR.; la pl. art.) căluşul (art.). (~ul se joacă de către flăcăi.)
CĂLÚŞ s. v. căluşar.
CĂLÚŞ s. 1. (reg.) proţap. (~ pentru gura calului.) 2. (înv. şi reg.) scăluş, (înv.) proţap. (~ de pus în gura cuiva, ca să nu strige.) 3. (MUZ.) scaun, scăunaş, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.) 4. v. şevalet. 5. (TEHN.) scripete. (~ la iţele războiului de ţesut.) 6. (reg.) smâc. (Jucăria numită ~) 7. (COR.; art.) căluşarii (pl. art.). (~ul se joacă de către flăcăi.)
CĂLÚŢ s. 1. (ZOOL.) căişor, (rar) căluşel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) căluţ-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosaş, (înv. şi reg.) acridă, (reg.) cobiliţar, cobiliţă, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluş. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosaş, (Ban.) scăluş.
CĂMÁRĂ s. (reg.) chelar, (Ban. şi Transilv.) şpais. (~ de alimente.)
CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.
CĂMAŞALUIDUMNEZÉU s. v. rochiţa-rân-dunelei, rochiţa-rândunicii, volbură.
CĂMÁRĂ s. v. cameră, cuhnie, încăpere, odaie.
CĂMAŞAMAICIIDÓMNULUI s. v. rochiţa-rân-dunelei, rochiţa-rândunicii, volbură.
CĂMĂŞÚICĂ s. v. cămăşuţă.
CĂMĂŞÚŢĂ s. (pop.) cămăşuică. (Purta o ~ înflorată.)
CĂMĂRÚŢĂ s. odăiţă, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)
CĂMÁŞĂ s. v. placentă, tunică.
CĂMĂRÚIE s. v. cămăruţă, odăiţă.
CĂMÁŞĂ s. 1. v. combinezon. 2. v. membrană.
CĂMĂTÁR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaş, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf.