Dictionar de sinonime

CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruţ, landou, trăsurică.

CĂRŢIŞOÁRĂ s. v. cărticea, cărticică, cărţulie.

CĂRŢULÍE s. v. cărticică.

CĂRUNTÉŢE s. v. caniţie.

CĂRUCIÓR s. căruţ, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)

CĂRÚNT adj. încărunţit, sur, (pop.) înspicat, (reg.) sein, siv, (prin Olt. şi Munt.) spicat, (fig.) nins. (Om cu părul ~.)

CĂRUNŢEÁLĂ s. v. caniţie.

CĂRUNTÉŢE s. v. bătrâneţe.

CĂRÚNT adj. v. bătrân, străvechi, vechi.

CĂRUNŢÍ vb. v. încărunţi.

CĂRUNŢÍE s. v. caniţie, cărunteţe, cărunţeală.

CĂRUŢA-DRÁCULUI s. v. scaiul-dracului.

CĂRÚŢ s. v. cărucior.

CĂRUŢÁŞ s. v. cărăuş.

CĂRÚŢĂ s. v. car.

CĂRUŢÉLE s. pl. v. pătlagină.

CĂRÚŢĂ s. (Transilv. şi Ban.) cocie. (~ cu doi cai.)

CĂSĂPÍE s. v. măcelărie.

CĂSÁR s. v. bărbat, gospodar, soţ.

CĂSĂPÍ vb. v. ciopârţi, distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, sfârteca, sfâşia, stârpi.

CĂSÁŞ s. v. bărbat, gospodar, soţ.

CĂSĂTORÍ vb. 1. (pop. şi fam.) a se căpătui, (reg.) a se toldui. (S-a căsătorit devreme.) 2. a se lega, a se uni, (pop.) a se însoţi, a se lua. (Când s-au căsătorit?) 3. v. cununa. 4. v. însura. 5. v. mărita.

CĂSĂTORÉSC adj. v. casnic, conjugal, matri-monial.

CĂSĂPÍRE s. v. ciopârţire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâşiere, stârpire.

CĂSĂTÓR s. v. bărbat, soţ.

CĂSĂTORÍE s. 1. (pop. şi fam.) căpătuială, căpă-tuire. (~ cuiva la ofiţerul stării civile.) 2. mariaj, (livr.) matrimoniu. (A contractat o ~.) 3. partidă. (A făcut o ~ bună.) 4. unire, (pop.) însoţire, luare. (După ~ lor ...) 5. v. cununie. 6. v. în-surătoare. 7. v. măritiş. 8. v. căsnicie.

CĂSĂTORÍT adj. 1. v. cununat. 2. v. însurat. 3. v. fa-milist.

CĂSĂTORÍTĂ adj. v. măritată.

CĂSCÁ vb. 1. v. deschide. 2. v. holba. 3. v. între-deschide. 4. a se adânci, a se deschide, (rar) a se scobi. (În faţa noastră se ~ o peşteră.)

CĂSCÁT adj. 1. v. deschis. 2. v. holbat. 3. v. între-deschis.