Dictionar de sinonime
CĂPTUŞÍ vb. v. apuca, burduşi, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, înhăţa, înşfăca, lua, prinde, ticsi.
CĂPUÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
CĂPTUŞÍRE s. dublare. (~ a unei haine.)
CĂPÚŞĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriţă, bătucel, botoş, chicheriţă, cârcel, mielăriţă, ţeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriţă, mielăriţă. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.
CĂPUITÓR s. v. buterolă.
CĂPUTÁ vb. a încăputa, (înv. şi reg.) a însura. (~ ciorapii, încălţămintea.)
CĂPÚT s. v. laibăr, mintean, surtuc.
CĂRÁ vb. 1. a duce, a purta, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. v. pleca. 3. v. fugi.
CĂPÚTĂ s. (prin Mold.) soiuz. (~ la încălţăminte.)
CĂRÁRE s. 1. v. cărat. 2. v. potecă.
CĂRÁRE s. v. lătunoaie, răritură.
CĂRÁT s. cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ul cuiva în spate.)
CĂRĂBAŞ COMÚN s. v. martin, pescar-râzător, pescăruş.
CĂRĂBĂNÍ vb. v. căra, duce, fugi, purta, transporta.
CĂRĂBÚŞ s. (ENTOM.) 1. (Melolontha melolontha) (reg.) bondar, vruh, gândac-de-mai, (prin Munt.) găinuşă, (Transilv.) gongălău. 2. cărăbuş-de-hrişcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbuşel, hrişcar, gândac-de-hrişcă.
CĂRĂBUŞÉL s. (ENTOM.; Rhizotrogus solstitialis) hrişcar, cărăbuş-de-hrişcă, gândac-de-hrişcă.
CĂRĂMIDÁR s. (Transilv. şi Maram.) teglar.
CĂRĂMÍDĂ s. (Transilv. şi Maram.) teglă.
CĂRĂBUŞ-VÉRDE s. v. gândac-de-trandafir, ileană.
CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărăruşă, potecuţă.
CĂRĂMIZÍU adj. v. roşcat.
CĂRĂMIDĂRÍE s. (Transilv. şi Maram.) teglărie.
CĂRĂRÚIE s. v. potecuţă.
CĂRĂTÚRĂ s. v. transport.
CĂRĂRÚŞĂ s. v. potecuţă.
CĂRĂTÓR s. v. hamal.
CĂRĂÚŞ s. v. căruţaş.
CĂRĂUŞÍE s. cărăuşit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereşie, sechereşit. (Se ocupă cu ~.)
CĂRBUNÁR s. (rar) mangalagiu, mangalar, mangalizator, (reg.) bocşer, (prin Maram.) săhălbar.
CĂRĂÚŞUL s. art. v. alcor.