![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeCĂTĂŢÍME s. v. cantitate, câtime, mărime. CĂTINÉL adv. v. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, tiptil, uşurel. CĂTRĂNEÁLĂ s. 1. v. cătrănire. 2. v. cătrănire. CĂTRĂNÍ vb. v. amărî, indispune, îndurera, întrista, mâhni, necăji, supăra. CĂTRĂNÍ vb. 1. a gudrona. (A ~ fundul unei bărci.) 2. a smoli. (A ~ un obiect de lemn.) CĂTRĂNÍRE s. 1. cătrăneală, gudronare. (~ a fundului unei bărci.) 2. cătrăneală, smolire. (~ a unui obiect de lemn.) CĂTRĂNÍRE s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristeţe. CĂTRĂNÍT adj. 1. gudronat. (Corabie ~.) 2. smolit. (Stâlp ~.) CĂTRĂNÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist. CĂTRĂNÍŢĂ s. v. chibrit. CĂTRE prep. 1. (local) asupra, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) înspre, spre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) CĂTRE prep. v. asupra, contra, împotriva, pentru, spre. CĂTRÚNĂ s. v. tărtăcuţă, tigvă, tâlv. CĂTÚN s. (înv. şi reg.) sălaş, (înv.) sălăşluire. CĂTÚŞĂ s. 1. (la pl.) fiare (pl.), (pop.) obezi (pl.), verigi (pl.), zăvoare (pl.), (înv.) bente (pl.), piedici (pl.). (Ucigaş prins în ~.) 2. v. chingă. 3. v. tânjeluţă. 4. v. japiţă. 5. (BOT.; Ballota nigra) (reg.) cebare. CĂTÚŞNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mî-ţei, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâţei. CĂTÚŞĂ s. v. ancoră, chingă, cormană, pisică, răsturnătoare. CĂTÚŞNICĂ s. v. melisă, roiniţă. CĂTUŞNICĂSĂLBÁTICĂ s. v. voronic. CĂŢĂRÁ vb. a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop. şi fam.) a se zgăibăra, (pop.) a se aburca, a se ţuţuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ în copac.) CĂŢĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni. CĂTÚŞNIŢĂ s. v. talpa-gâştei. CĂŢEÁ s. v. mitralieră. CĂŢĂRĂTOÁRE s. v. scorţar. CĂŢĂRÁRE s. cocoţare, ridicare, suire, urcare, urcat. (~ pe un zid.) CĂŢĂRĂTÓR adj. v. agăţător. CĂŢEÁ s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă. CĂŢÂN s. v. jep, jneapăn, pin pitic. CĂŢELUL-FRÁSINULUI s. v. cantaridă, gândac de frasin. CĂŢELUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete. |