Dictionar de sinonime
CEÁRDAŞ s. v. colilie.
CEÁRDĂ s. v. cârciumă, han.
CEARŞÁF s. (rar) pânză, (Transilv. şi Ban.) lepedeu, (prin Olt. şi Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. şi nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)
CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. discuţie, vorbă, zarvă, (pop.) gâlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.) 3. admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş (pop. şi fam.) beşteleală, muştruluială, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, râpşte, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)
CEARŞÁF s. v. giulgiu, linţoliu.
CEARŞÍT s. v. iscoadă, spion.
CEÁRTĂ s. v. animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
CEAS s. 1. v. oră. 2. v. moment. 3. v. răstimp. 4. v. ceasornic. 5. (ASTRON.) ceas solar = cadran solar. 6. v. contor.
CEAS s. v. ocazie, prilej.
CEASÓRNIC s. 1. ceas, (înv.) orar, orologhion, (înv., mai ales în Mold.) ornic, (arg.) moară. (Şi-a cumpărat un ~ de perete.) 2. (BOT.; Passiflora coerulea) (reg.) floarea-suferinţei.
CEASLÓV s. (BIS.) (înv.) orologhion. (~ul servea în trecut şi ca abecedar.)
CEASORNICÁR s. (rar) orologier.
CEASORNICĂRÍE s. (înv.) ornicărie, orologerie.
CEÁŞCĂ s. (înv. şi reg.) tas, (Ban., Transilv. şi Olt.) şol, (prin Transilv.) şolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)
CEASRĂU s. v. epilepsie.
CEÁTĂ s. 1. bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mişină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clapie, (înv.) cin, tacâm. (O ~ de copii.) 2. ceată primitivă v. hoardă. 3. v. buluc. 4. v. tabără.
CEÁŞNIC s. v. paharnic.
CEÁTĂ s. v. cin, tagmă.
CEATLĂU s. v. apărătoare, bâtă, ciomag, coardă, măciucă.
CEATLĂU s. v. cruce.
CEÁŢĂ s. (MET.) negură, pâclă, (pop.) negureală, negureaţă, (reg.) buracă, (prin Transilv.) buştină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mâglă. (Era o ~ de nu vedeai la doi paşi.)
CEBÁRE s. v. cătuşă, sorbestrea.
CEAÚN s. (pop.) tuci. (Un ~ de mămăligă.)
CEBĂLUÍ vb. v. ameţi, buimăci, năuci, zăpăci.
CECIDÍE s. (FITOP.) gală. (~ apare ca o excrescenţă.)
CECITÁTE s. (MED.) 1. ablepsie, orbire. 2. cecitate diurnă = hemeralopie, (pop.) orbul găinilor; cecitate verbală = alexie.
CEDÁ vb. 1. a da, a lăsa. (Îi ~ întregul aparta-ment.) 2. a se îndupleca, a se lăsa, (fig.) a se muia. (Să nu ~ cu nici un preţ.) 3. a abandona, renunţa, (fig.) a capitula. (A ~, n-a mai continuat discuţia.) 4. a se pleca, a se supune. (~ în faţa duşmanulul.) 5. v. capitula. 6. v. atenua. 7. v. rupe. 8. v. deforma.
CEFALALGÍE s. v. cefalee.
CEDÁRE s. renunţare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.)
CEFALÉE s. (MED.) cefalalgie.