Dictionar de sinonime
CEÁFĂ s. v. măsea.
CEÁFĂ s. 1. (ANAT.) grumaz, (pop.) cerbice, (reg.) gârbiţă. (~ a omului.) 2. (TEHN.) (reg.) butuc, cerbice, drug, grindei, jug, sul, (înv.) sulete. (~ este partea de deasupra a jugului, care stă pe grumazul boului.)
CEAHLĂU s. v. vultur bărbos, zăgan.
CEAHÓL s. v. burduf, coş, coviltir.
CEAINĂRÍE s. (prin Mold.) ceaină.
CEALĂU adj. v. amăgitor, înşelător.
CEÁINĂ s. v. ceainărie.
CEALMÁ s. v. turban.
CEAM s. v. şlep.
CEAPA-CIÓRII s. v. băluşcă, brânduşă, porumbei, scânteiuţă.
CEAPA-CÂINELUI s. v. ceapă-de-mare.
CEÁPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămânţă = arpagic, (Olt. şi Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiţ. 2. v. bulb. 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scânteiuţă; ceapă-ciorească (Allium fistulosum) = (reg.) cepşoare (pl.), ceapă-lungă; ceapă-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-câinelui.
CEÁPĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.
CEAPĂ-ÁLBĂ s. v. praz.
CEAPĂ-LÚNGĂ s. v. ceapă-ciorească.
CEAPĂ-CIOREÁSCĂ s. v. băluşcă, turtă.
CEAPÓL s. v. coviltir.
CEAPĂ-BLÂNDĂ s. v. praz.
CEAPRÁZ s. 1. v. firet. 2. (TEHN.) călcător, (reg.) ceaprazar, dinţar, zimţar. (~ pentru ferăstrău.) 3. (TEHN.) apăsător, călcător. (~ la maşina de cusut.)
CEAPRAZÁR s. (înv. şi reg.) pasmantier, (înv.) săgeacar. (~ul confecţionează fireturi.)
CEAPÚR s. v. bâtlan, stârc cenuşiu.
CEÁPSĂ s. v. bonetă, căciuliţă, scufă, scufiţă, tichie.
CEAPRĂZĂRÍE s. (rar) pasmanterie, (înv.) săgeac. (Articole de ~.)
CEAPRAZÁR s. v. călcător, ceapraz.
CEAPUR ALB MÍC s. v. bâtlan mic.
CEAPUR MÁRE s. v. egretă, stârc alb.
CEÁRĂ s. 1. v. cerumen. 2. ceară de balenă v. spermanţet.
CEAPUR RÓŞU s. v. bâtlan roşiatic, bâtlan roşu, stârc purpuriu, stârc roşu.
CEARĂ-DE-PĂMÂNT s. v. moldavit, ozocherită.
CEÁRCĂN s. v. curcubeu, halo.