Dictionar de sinonime

CĂSCÁT adj. v. absent, distrat, neatent.

CĂSCÁT s. 1. v. deschidere. 2. căscătură. (A tras un ~.)

CĂSCÁRE s. 1. v. deschidere. 2. v. holbare.

CĂSCIOÁRĂ s. v. căsuţă.

CĂSIŞOÁRĂ s. v. căscioară, căsuţă.

CĂSCĂTÚRĂ s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. v. deschizătură.

CĂSCĂÚND s. v. cască-gură, gură-cască, gură-căscată.

CĂSNICÉSC adj. v. casnic, conjugal, matri-monial.

CĂSNICÍE s. casă, căsătorie, menaj, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoţire, (înv.) maritagiu, (grecism înv.) sinichesion. (O ~ fericită.)

CĂSÚICĂ s. v. alveolă, celulă.

CĂSÚŢĂ s. 1. v. căscioară. 2. v. compartiment.

CĂŞĂRÍE s. v. stână, târlă.

CĂSULÍE s. v. căscioară, căsuţă.

CĂŞUNÁ vb. v. năzări.

CĂTÁNĂ s. v. militar, ostaş, oştean, soldat.

CĂŞUNÁ vb. v. cauza, pricinui, produce, provoca.

CĂTÁRE s. v. scânteiuţă.

CĂTÁRE s. miră, (înv.) ţel. (~ la o puşcă.)

CĂTĂLÍNĂ s. v. crizantemă, dumitriţă, tu-fănică.

CĂTĂNÍE s. v. armată, militărie, serviciu militar, stagiu.

CĂTĂNÉSC adj. v. cazon, militar, milităresc, ostăşesc, soldăţesc.

CĂTĂNÍ vb. v. încorpora, înrola, recruta.

CĂTĂNIOÁRE s. pl. v. surguci.

CĂTĂNIOÁRĂ s. v. soldăţel.

CĂTĂNÍME s. v. ostăşime, soldăţime.

CĂTĂNÉŞTE adv. v. milităreşte, ostăşeşte, soldăţeşte.

CĂTĂNÍŢĂ s. v. soldăţel.

CĂTĂNÚŢĂ s. v. soldăţel.

CĂTÍNĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (rar) licină, (reg.) răchişoară, zaharică. 2. (Lycium halimi-folium) (Bucov.) răchişoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roşie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.

CĂTÍNĂ s. v. holeră, spin.