Dictionar de sinonime

CĂMĂTÁRNIC s. v. cămătar.

CĂMĂTNICÍE s. v. cămătărie.

CĂMĂTĂRÍE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflâc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)

CĂMĂTĂRÉSC adj. (înv.) uzurar. (Capital ~.)

CĂMĂTÁŞ s. v. cămătar.

CĂMÍN s. 1. şemineu. (În ~ e aprins focul.) 2. v. vatră. 3. v. coş. 4. v. locuinţă. 5. v. casă.

CĂMÍLĂ s. (ZOOL.; Camelus dromedarius şi bactriamus) (fig.) corabia deşertului.

CĂNĂCÉI s. pl. v. strănutătoare.

CĂNÁTĂ s. v. cană.

CĂNĂFIÓR s. v. degetăruţ, pejmă.

CĂNĂRÁŞ s. (ORNIT.) cănăruţ.

CĂNĂŢÚIE s. v. căniţă, cănuţă.

CĂNĂRUŢ s. v. cănăraş.

CĂNÍŢĂ s. cănuţă, (reg.) cănăţuie. (O ~ cu lapte.)

CĂPÁRĂ s. v. acont, arvună, avans.

CĂNÚŢĂ s. v. căniţă.

CĂPĂSTRU s. 1. (Transilv.) căpăţan. (~ al calului.) 2. (TEHN.) (reg.) întinzător, strunea. (~ la teica morii.)

CĂPĂRÁ vb. v. zgâria.

CĂPĂRÎ vb. v. aconta, arvuni.

CĂPĂTÁ vb. 1. v. primi. 2. a avea, a câştiga, a dobândi, a încasa, a obţine, a primi. (~ 5 000 de lei de la mine dacă ...) 3. v. obţine. 4. v. dobândi. 5. v. contracta.

CĂPĂTÁRE s. 1. v. primire. 2. v. dobândire.

CĂPĂTÂI s. 1. v. cap. 2. cap, creştet. (La ~ul unui bolnav.) 3. (pop.) podval. (~ pe care se aşază un butoi.) 4. v. vârtej. 5. v. broască.

CĂPĂTUÍ vb. 1. v. îmbogăţi. 2. (pop.) a oploşi. (A ~ pe cineva într-o slujbă.)

CĂPĂTUIÁLĂ s. v. căsătorie.

CĂPĂTUIÁLĂ s. v. îmbogăţire.

CĂPĂTUÍ vb. v. aşeza, căsători.

CĂPĂTÂI s. v. perinoc.

CĂPĂTUÍRE s. v. îmbogăţire.

CĂPĂTUÍRE s. v. căsătorie.

CĂPĂŢÁN s. v. căpăstru, căpeţea.