Dictionar de sinonime

CAZÁN s. v. circ.

CÁZĂ s. v. căsuţă, compartiment, despăr-ţire, despărţitură.

CAZEÍNĂ s. (BIOL.) cazeinogen. (~ este o proteină.)

CÁZNĂ s. 1. v. tortură. 2. v. strădanie.

CAZMÁ s. v. târnăcop.

CAZMÁ s. v. hârleţ.

CAZEINOGÉN s. v. cazeină.

CAZEMÁTĂ s. (MIL.) bunker.

CĂ conj. 1. (consecutiv) de, încât, (înv. şi pop.) cât. (Gemea ~ îţi era mai mare mila.) 2. (cauzal) căci, deoarece, fiindcă. (Haidem ~ se face seară.) 3. (adversativ şi restrictiv) şi. (Să care bărbatul cu carul şi femeia cu poala, ~ tot se isprăveşte.) 4. (adversativ şi restrictiv) v. doar. (~ mi-oi feşteli onoarea.) 5. (adversativ şi concesiv) v. deşi. (Calul, ~ e cu patru picioare şi tot se poticneşte.) 6. (temporal) când. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.)

CAZUÁL adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.

CĂ conj. v. dacă.

CAZÓN adj. 1. v. militar. 2. v. milităros.

CĂCÁT s. v. excrement, fecale.

CĂCÁRE s. v. defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie.

CĂCÁ vb. v. defeca, ieşi.

CĂCĂDÁRĂ s. v. păducel.

CĂCĂU s. v. dumbrăveancă.

CĂCĂNÍU adj., s. v. cafeniu, castaniu, maro.

CĂCĂNÁR s. v. vidanjor.

CĂCIÚLĂ s. 1. (Mold. şi Bucov.) cuşmă, (Transilv. şi prin Munt.) şapcă. (Iarna poartă ~ pe cap.) 2. v. pălărie.

CĂCIULA-ŞÉRPELUI s. v. popenchi.

CĂCIULÁR s. v. dorobanţ.

CĂCI conj. v. că.

CĂCĂDÂRĂ s. v. măceaşă.

CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili.

CĂCIULEÁLĂ s. v. înjosire, ploconeală, plo-conire, umilire.

CĂCIÚLĂ s. v. cap, individ, ins, om, persoană.

CĂCIULÍE s. v. capsulă, căpăţână, gămălie, măciulie.

CĂCIULÍŢĂ s. v. tichie.

CĂCIULÍRE s. v. înjosire, ploconeală, plo-conire, umilire.