Dictionar de sinonime

TOROPÍT adj. 1. biruit, copleşit. (~ de somn.) 2. moleşit. (E tare ~ de oboseală.) 3. amorţit. (~ de căldură.)

TOROPITÓR adj. moleşitor. (O căldură ~.)

TOROŞTEÁLĂ s. v. terciuială.

TORSÁT adj. v. răsucit.

TORSĂTÚRĂ s. v. tort.

TORPILÁ vb. v. submina.

TORPOÁRE s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, lân-cezeală, lâncezire, moleşeală, mole-şire, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, toropire, ză-duf, zăpuşeală.

TOROŞTÍ vb. v. storci, strivi, terciui, zdrobi.

TOROSÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

TORS s. trunchi. (Sculptura reprezintă un ~ de bărbat.)

TORS s. v. filare.

TORS adj. v. filat.

TORSIONÁRE s. v. răsucire, torsiune.

TORSIONÁ vb. v. contorsiona, răsuci, suci.

TORSIONÁT adj. v. răsucit.

TORSIÚNE s. v. răsucire.

TORSIÚNE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrânti-tură, sucire.

TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. şi reg.) torsură.

TORTÁTĂ s. v. tort.

TORSÚRĂ s. v. tort.

TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)

TORTURÁ vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, schingiui, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi crima.) 2. v. obseda.

TORTURÁRE s. chinuire, schingiuire. (~ unui martir.)

TORTURÁNT adj. v. chinuitor, obsedant.

TORTURÁT adj. 1. chinuit, schingiuit, (înv. şi pop.) căznit, (înv. şi reg.) pătimaş, (înv.) muncit, pătimitor, păţit. (Martir ~.) 2. v. obsedat.

TORTÚRĂ s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strânsoare, trudnicie. (Supus la ~i crâncene.)

TORTURĂTÓR adj. v. chinuitor, obsedant.

TÓRŢĂ s. faclă, făclie, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.)

TORŢÉL s. (BOT.) 1. (Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniţă, întorţel, lipici, părul-Sfin-tei-Mării, (prin Ban.) steagul-zânelor. 2. (Cuscuta) gălbează.

TORŢIONÁR s. v. călău, gâde.