Dictionar de sinonime
TRÁGĂN s. v. gâlcă, umflătură.
TRAFORÁJ s. 1. traforare. (Unelte de ~.) 2. (TEHN.) ajur. (~ executat din placaj.)
TRAGEDÍE s. (LIT.) (înv.) tragodie. (~ în 5 acte.)
TRÁGE vb. v. avea, cauza, cântări, deriva, extrage, face, fuma, pricinui, produce, proveni, provoca, retrage, rezulta, scoate, veni.
TRÁGERE s. 1. v. întindere. 2. v. trefilare. 3. v. smul-gere. 4. v. sunare. 5. v. încuiere. 6. v. dezbrăcare. 7. v. descălţare. 8. v. suflare. 9. v. fricţionare. 10. v. masare. 11. v. aruncare. 12. v. descărcare. 13. v. publicare. 14. v. trasare.
TRÁGERE s. v. aplecare, aplicaţie, aptitu-dine, atracţie, chemare, dar, extragere, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, scoatere, talent, vocaţie.
TRÁGIC adj. v. dezastruos.
TRÁGLĂ s. v. cobilă, scâlcează.
TRAHEÁL adj. v. trahean.
TRAGODÍE s. v. tragedie.
TRAHÓM s. (MED.) conjunctivită granuloasă.
TRAI s. 1. viaţă, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viaţă, vieţuire, (pop.) sălăşluire, (înv.) sălăşluinţă. (~ul lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existenţă, viaţă, zile (pl.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ul lui se scurgea în linişte.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistenţă.
TRAHEÁN adj. (ANAT.) traheal. (Regiunea ~.)
TRAIECTÓRIE s. 1. v. rută. 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.)
TRÁINIC adj. 1. v. solid. 2. v. durabil. 3. durabil, indestructibil, rezistent, viabil. (O operă ~.) 4. durabil, stabil, statornic, (înv.) stătător. (Sentimente ~.) 5. v. persistent.
TRAIÉCT s. 1. v. rută. 2. v. traiectorie.
TRÁISTĂ s. 1. desagă, (reg.) tăgârţă, torbă, (Transilv., Ban. şi Olt.) straiţă. (Duce mâncarea în ~.) 2. săculeţ, (reg.) jacă. (În loc de poşetă purta o ~.) 3. (BOT.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliţă, (reg.) tăşculiţă, buruiană-de-friguri, iarbă-de-friguri, paştele-cailor, punga-popii, straiţa-ciobanului, straiţa-popii, tăşcuţa-ciobanului.
TRAISTĂ-GOÁLĂ s. v. austru, crivăţ.
TRÁMĂ s. v. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, maşinaţie, subiect, uneltire.
TRAMBALÁ vb. v. deplasa, muta, strămuta.
TRANCANÁLE s. pl. v. boarfe, bulendre, cala-balâc, catrafuse, troace, ţoale.
TRANCANÁ s. v. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
TRÁMPĂ s. v. schimb în natură, troc.
TRAMBALÁRE s. v. deplasare, mutare, stră-mutare.
TRANDADÁIE s. v. târâtoare.
TRANDAFIR-DE-IÁRNĂ s. v. spânz.
TRANDAFÍR s. I. 1. (BOT.; Rosa) roză, (înv. şi reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceş, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobi-turi (pl.). II. patrician. (A mâncat un ~ bine fript.)
TRANSCARPATÍN adj. v. transcarpatic.
TRANSCENDÉNT adj. v. metafizic.
TRANSCENDENTÁL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii ~.)