Dictionar de sinonime
NOROCEÁLĂ s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
NORÓD s. v. naţiune, neam, popor, populaţie, seminţie.
NORÓD s. 1. v. popor. 2. v. gloată.
NOROCÓS adj. (înv.) norocit, (fam.) băftos. (Om ~.)
NOROCÍT adj. v. celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulţumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.
NOROCÍRE s. v. destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.
NORÓI s. 1. mâl, mocirlă, nămol, (rar) noroială, (înv. şi reg.) moceriţă, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. şi Maram.) moceră. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imală, smolniţă, tină, tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.) 3. noroi de foraj = fluid de foraj.
NORÓI s. v. ogor, pârloagă.
NOROÍ vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)
NOROIÁLĂ s. v. mâl, mocirlă, nămol, noroi.
NOROIÓS adj. mâlos, mlăştinos, mocirlos, nămolos, (înv. şi pop.) tinos, (reg.) glodos, gloduros, (prin Maram.) mociros. (Un drum ~.)
NORÚŢ s. v. norişor.
NORVÉG s. v. norvegian.
NORÓS adj. v. înnorat.
NORULÉŢ s. v. norişor.
NÓSTROM s. v. boţman.
NÓSTIM adj. v. caraghios, ridicol.
NOSTALGÍE s. v. dor.
NÓSTIM adj. 1. v. amuzant. 2. amuzant, (fam.) haios. (Ce chestie ~!) 3. v. simpatic.
NORVEGIÁN s. (rar) norveg.
NOTABILITĂŢI s. pl. notabili (pl.). (~ile oraşului.)
NOTÁR s. (Transilv.) notarăş.
NOTÁ vb. v. naviga, pluti.
NOTÁBIL adj., s. pl. 1. adj. relevabil. 2. adj. v. important. 3. s. pl. notabilităţi (pl.). (~ii oraşului.)
NÓSTRU adj. v. meu.
NOTÁ vb. 1. v. înregistra. 2. v. semnala.
NOTÁRĂŞ s. v. notar.
NOTÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. notaţie. (~ ele-vilor.)
NÓTĂ s. I. 1. v. însemnare. 2. (la pl.) v. notiţe. 3. v. indicaţie. 4. v. adnotaţie. 5. v. comentariu. 6. informaţie. (O scurtă ~ cu privire la ...) 7. înştiinţare. (O ~ dată la ziar.) II. v. însuşire. III. sunet.
NOTĂREÁSĂ s. (Transilv.) notărăşiţă.