Dictionar de sinonime

NUMÍRE s. 1. v. nume. 2. v. calificare. 3. v. consti-tuire. 4. (înv.) provivasire. (~ cuiva într-o funcţie înaltă.) 5. v. angajare.

NUMÍT adj. denumit, intitulat, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

NUN s. naş. (A fost ~ la cununia lor.)

NUMULÍTIC s., adj. v. paleogen.

NUMITOÁRE s. v. nominativ.

NUMÍT adj. v. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.

NUNEÁSCA s. art. hora miresei, (reg.) năşasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)

NÚNĂ s. naşă. (~ de cununie.)

NÚNTĂ s. (pop.) nuntire, nuntit.

NUNTÍRE s. v. căsătorie, cununie, nuntă.

NUNTÍ vb. v. căsători, cununa.

NÚNŢIU s. (POL.) legat. (~ al papei într-un stat.)

NUNTÍT s. v. căsătorie, cununie, nuntă.

NÚRSĂ s. v. dădacă, doică.

NÚRCĂ s. (ZOOL.; Lutreola lutreola) lutră, (rar) lutreolă, noriţă, dihor de apă.

NURI s. pl. v. sex-appeal.

NURLÍU adj. v. agreabil, atrăgător, nostim, plăcut, seducător, simpatic.

NUTRÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. avea.

NUTRÉŢ s. furaj, (înv. şi pop.) strânsură, (reg.) nutriment, zaherea. (~ pentru vite.)

NUT s. (TEHN.) 1. uluc. (~ la o piesă de lemn.) 2. v. canelură.

NÚSUL pron. v. dânsul, dumnealui, el.

NUTRÍŢIE s. v. alimentaţie.

NUTRIMÉNT s. v. aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreţ.

NUTRITÍV adj. v. hrănitor.

NUTRITÓR adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, săţios, suculent.

NUTRÍRE s. v. alimentaţie.

NUTRÍT adj. alimentat, hrănit. (Bine ~.)

NUVÉLĂ s. v. noutate.

NUVÉLĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)