Toate definitiile

TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.

TESCUÍ vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. (A ~ strugurii.)

TESCUÍ vb. v. burduşi, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

tescuĭésc v. tr. (vsl. tĭeskovati sen, a se tescui, tiskati, a tescui. V. ticsesc). Pun la teasc (storc orĭ îndes).

tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă