Toate definitiile

JĂCMĂNEÁLĂ s. f. v. jecmăneală.

JĂCMĂNÍ vb. IV. v. jecmăni.

JĂLBÁR s. m. v. jelbar.

JĂPCÁN, jăpcani, s. m. (Rar) Om hrăpăreț, care jefuiește (2). – Japcă + suf. -an.

JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.

JĂRÁTIC s. n. Jar¹. ◊ Loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.

JĂRĂGÁI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar¹. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3). [Var.: (reg.) jeregái s. n.] – Et. nec.

JẮRDIE s. f. v. jordie.

JĂRÍ, jăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul¹ pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jerui. – Din jar¹.

JĂRPÁN, jărpani, s. m. (Reg.) 1. Cal slab; mârțoagă. 2. Fig. Termen de batjocură pentru oameni. – Formație onomatopeică.

JĂRUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul¹ pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jeruí vb. IV.] – Jar¹ + suf. -ui.

JDER, jderi, s. m. Mic animal carnivor din familia mustelidelor, asemănător cu dihorul, cu blana prețioasă, de culoare brună închis (Martes martes). ♦ Blana acestui animal. – Cf. scr. zdero „mare mâncăcios”.

JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală.

JECMĂNÍ, jecmănesc vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní]. – Din jăcmán (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

JECUÍ vb. IV. v. jefui.

JECUÍRE s. f. v. jefuire.

JEEP, jeepuri, s. n. Tip de mașină mică (de campanie). [pr.: gip]. – Din fr. jeep.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV]. – Jaf + suf. -ui.

JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei.. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.]. – V. jefui.

JEFUITÓR, -OARE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-]. – Jefui + suf. -tor.

JEG, jeguri, s. n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor sau pe îmbrăcăminte; jip¹; lip. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg.

JEGÓS, -OÁSĂ, jegoși, -oase adj. Plin de jeg (1); murdar. – Jeg + suf. -os.

JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum.

JEJUNÁL, -Ă, jejunali, -e, adj. (Anat.) Al jejunului. – Din fr. jéjunal.

JEJUNÍTĂ s. f. med. Inflamație a jejunului, manifestată prin dureri abdominale, tulburări digestive etc. – Jejun + suf. -ită.

JEJUNOSTOMÍE, jejunostomii, s. f. (Med.) Deschidere operatorie a unei anse jejunale la piele. – Din fr. jéjunostomie.

JELÁNIE, jelanii s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije.

JELBÁR, jelbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. – Jalbă + suf. -ar.

JÉLE s. f. v. jale¹.