Toate definitiile

FÉRMĂ¹, ferme, s. f. Gospodărie agricolă particulară sau de stat, alcătuită dintr-un teren relativ întins și din amenajările, construcțiile, utilajele etc. necesare exploatării terenului respectiv. – Din fr. ferme.

FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătura cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario.

FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser.

FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară.

FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță.

FEUDALÍSM s. n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal. 2. Organizare social-economică care, în concepția materialist-istorică, urmează după sclavagism și precedă capitalismul și în care baza relațiilor o constituie stăpânirea feudală asupra pământului și dependența personală a țăranilor față de stăpânii feudali. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalismo, fr. féodalisme.

FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender.

FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.

FIECÉ, adj. nehot. (Pop.) Care este, se socotește, se întâmplă, se ia etc. fiecare în parte, în fiecare zi etc.; fitece. Fiece om. Fiece zi. [Pr.: fi-e-. – Var.: fieșcé, fieștecé adj. nehot.] – Fie¹ + ce.

FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care se îndeletnicește cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale; faur², făurar², covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „ betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat. – Din lat. ferrarius.

FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.

FIERT¹ s. n. Faptul de a fierbe. – V. fierbe.

FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.

FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te s. m. și f. Persoană care participă la desfășurarea acțiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezența fizică sau prin gesturi, atitudini etc., fără să rostească nici o replică. ♦ Persoană care este prezentată la desfășurarea unui eveniment, la o întâmplare etc., fără a participa efectiv la ea. – Din fr. figurant.

FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

FILATÚRĂ, filaturi, s. f. Ramură industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile în fire; torcătorie; întreprindere în care se desfășoară această transformare. – Din fr. filature.

FILISTEÁN, filisteni, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o populație antică stabilită în sec. XIII-XII a. Cr. în sudul Palestinei, pe țărmul Mării Mediterane. – Din fr. Philistins.

FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

FILOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punct de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care ni s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.

FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.), A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

FÍLTRU¹, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ◊ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticlă, lichid), care filtrează unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua după ce a fost fiartă pentru a separa lichidul de zaț; p. ext. cafea obținută în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele. [Pl. și.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

FÍLTRU², filtre, s. n. (Livr.) Băutură căreia i se atribuie puteri miraculoase, printre care și aceea de a inspira iubire. – Din fr. philtre.

FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit. – Final + suf. -iza.

FINALMÉNTE adv. În cele din urmă. – Din fr. finalement, it. finalmente.

FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.