Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

FORÉZĂ, foreze, s. f. Mașină de forat. – Din fr. foreuse.

FORTRÁN s. n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat spre probleme tehnico-științifice. – Din engl., fr. fortran.

FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.

FÓRUM, forumuri, s. n. Adunare, întrunire (de mare amploare și importanță). – Din lat., fr. forum.

FORZÁTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic; accentuat. [Pr.: forțáto] – Din it. forzato.

FOSÉTĂ, fosete, s. f. (Anat.) Gropiță (2). – Din fr. fossette.

FRAG1, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-câmp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

FRAG2 s. m. v. fragă.

FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.




FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.

FRANȘ, -Ă adj. v. franc3.

FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înăbușite sau nedeslușite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: (reg.) hreámăt s. n.] – Din lat. fremitus

FRÉZIE, frezii, s. f. Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanțe (pale) (Freesia). – Din lat. Freesia, numele științific al freziei.

FRICATÍV, -Ă, fricative, adj.n. și f. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-.Var.: (2) frécție, frícție s. f.] – Din fr. friction.

FRIPTURÍSM s. n. (Fam.) Goană după posturi și avantaje materiale. – Friptură + suf. -ism.

FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir – Din fr. froncis.

FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.

FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

FROTÍU, frotiuri, s. n. 1. Picătură de sânge, suspensie de microbi etc. întinse în strat subțire și omogen pe o lamă de sticlă pentru a fi examinate la microscop. 2. (Pict.) Strat subțire de culoare care lasă să se vadă în transparență firele pânzei. – Din fr. frottis.

FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

FRUSTÉȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust + suf. -ețe.

FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration.

FTALÁT, ftalați s. m. Sare sau ester al acidului ftalic – Din fr. phtalate.

FTALEÍNĂ, ftaleine, s. f. (La pl.) Clasă de combinații organice obținute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli; (și la sg.) substanță din această clasă. – Din fr. phtalèine.

FTIZIOLOGIC, -Ă, ftiziologici, -ce, adj. De ftiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologique.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10    >   >> 
pagina 3 din 88

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2018 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii