Toate definitiile

FORÉZĂ, foreze, s. f. Mașină de forat. – Din fr. foreuse.

FORTRÁN s. n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat spre probleme tehnico-științifice. – Din engl., fr. fortran.

FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.

FÓRUM, forumuri, s. n. Adunare, întrunire (de mare amploare și importanță). – Din lat., fr. forum.

FORZÁTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic; accentuat. [Pr.: forțáto] – Din it. forzato.

FOSÉTĂ, fosete, s. f. (Anat.) Gropiță (2). – Din fr. fossette.

FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-câmp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

FRAG² s. m. v. fragă.

FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.

FRANȘ, -Ă adj. v. franc³.

FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înăbușite sau nedeslușite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: (reg.) hreámăt s. n.] – Din lat. fremitus

FRÉZIE, frezii, s. f. Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanțe (pale) (Freesia). – Din lat. Freesia, numele științific al freziei.

FRICATÍV, -Ă, fricative, adj.n. și f. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) frécție, frícție s. f.] – Din fr. friction.

FRIPTURÍSM s. n. (Fam.) Goană după posturi și avantaje materiale. – Friptură + suf. -ism.

FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir – Din fr. froncis.

FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.

FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

FROTÍU, frotiuri, s. n. 1. Picătură de sânge, suspensie de microbi etc. întinse în strat subțire și omogen pe o lamă de sticlă pentru a fi examinate la microscop. 2. (Pict.) Strat subțire de culoare care lasă să se vadă în transparență firele pânzei. – Din fr. frottis.

FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

FRUSTÉȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust + suf. -ețe.

FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration.

FTALÁT, ftalați s. m. Sare sau ester al acidului ftalic – Din fr. phtalate.

FTALEÍNĂ, ftaleine, s. f. (La pl.) Clasă de combinații organice obținute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli; (și la sg.) substanță din această clasă. – Din fr. phtalèine.

FTIZIOLOGIC, -Ă, ftiziologici, -ce, adj. De ftiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologique.