Toate definitiile

FUCOÍDE, s. f. pl. Urme ale algelor sau ale deplasării viermilor, vizibile pe suprafețele straturilor sau în interiorul lor. – Din fr. fucoïdes.

FUCSÍNĂ s. f. Substanță colorantă roșie, întrebuințată pentru vopsirea pieilor, a țesăturilor și, în histologie, la prepararea preparatelor microscopice. [Scris și: fuxină] – Din fr. fuchsine.

FUGÁTO s. n. Episod dintr-o lucrare muzicală scris în formă de fugă². – Cuv. it.

FUGHÉTĂ, fughete s. f. (Muz.) Fugă² de proporții mai reduse, având un caracter mai liber. – Din it. fughetta.

FUGPAPIER s. n. Hârtie gumată folosită pentru înnădirea furnirelor. [Pr.: fugpapír] – Cuv. germ.

FÚNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. – din fr. functeur.

FUNGÍBIL, -Ă, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și aceeași cantitate, în cazul cînd formează obiectul unei obligații. – Din fr. fongible, lat. fungibilis.

FUNIGÉL, funigei, s. m. (De obicei la plural) Fir al unui anumit soi de păianjeni mici, care se vede plutind în aer în zilele senine de toamnă. – Et. nec.

FURFURÓL, furfuroli, s. m. Aldehidă provenită din furan, care se prezintă sub formă de lichid uleios, cu miros particular, folosită ca solvent selectiv la rafinarea uleiurilor vegetale și minerale și ca insecticid, vermicid etc. – Din fr. furfurol.

FURGONÉTĂ, furgonete, s. f. Automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă (acoperită) folosit pentru transportul obiectelor voluminoase și grele. – Din fr. fourgonnette.

FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (Livr.) Care se face pe ascuns, pe furiș. – Din fr. furtif, lat. furtivus.

FURÚRĂ, fururi, s. f. Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele. – Din fr. fourrure.

FUSÁR, fusari, s. m. (Iht.) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus¹ (I 1), de culoare galbenă-castanie, cu dungi transversale de culoare mai închisă (Aspro streber) ◊ Fusar mare = pietrar ♦ Țipar. [Var.: fusáriu, s. m.] – Fus¹ + suf. -ar.

FUSÁRIU, s. m. v. fusar.

FUȘEREÁLĂ, fușereli, s. f. (Fam.) Faptul de a fușeri. – Fușeri + suf. -eală.

FUZÉL s. m. Amestec de alcooli superiori, rezultat din fermentația alcoolică a proteinelor din cereale și din fructe sub acțiunea drojdiei de bere și folosit ca dizolvant la fabricarea substanțelor aromatice și a parfumurilor. – Din fr. fusel.

FUZÉN, fuzene, s. n. Component al cărbunilor, fragil, negru, mătăsos, care reprezintă fragmente de substanță vegetală. – Din fr. fusain.

FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis.

FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.

FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Baie, cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Localitate balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö).

FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.

FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique.

FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme.

FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapie.

FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat.

FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio.

FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi), Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus.

FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față, care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial.

FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès.

FACSIMÍL, facsimile, s. n. Reproducere exactă a unui text, a unei semnături, a unui desen sau a unei picturi cu ajutorul fotografiei, al fototipiei, prin copiere manuală etc. [Acc. și: facsímil] – Din fr. fac-similé, lat. fac simile.