Toate definitiile
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. (Franțuzism) Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable.
FEZABILITÁTE s. f. (Franțuzism) Însușirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru. – Din fr. faisabilité.
FIERĂSTRĂU, fierăstraie, s. n. V. ferăstrău (1).
FÍLER1, fileri, s. m. Monedă divizionară în Ungaria, valorând a suta parte dintr-un forint. – Din magh. fillér.
FÍLER2 s. n. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mări consistența, adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale. – Din fr., engl. filler.
FILÓN, filoane, s. n. Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale; vână. – Din fr. filon.
FILTRÁȚIE, filtrații, s. f. Filtrare. – Din fr. filtration.
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme.
FIREZÁR, firezari, s. m. (Entom.) Prunar1 (Rhynchites cupreus) – Firez + suf. -ar.
FIRITISEÁLĂ, firitiseli, s. f. V. hiritiseală.
FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi.
FIZIOTERAPEÚT, fizioterapeuți, s. m. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).
FIZIOTERÁPIC, -Ă, fizioterapici, -ce, adj. De fizioterapie. [Pr.: -zi-o-]. – Din fr. physiothérapique.
FLAGELATÓR, -OÁRE, flagelatori, -oare, adj. (Rar) Care flagelează. – Din fr. flagellateur.
FLÁIER, flaiere, s. n. Mașină special construită pentru a toarce fire groase, transformând benzile de fibre textile în semitorturi înfășurate pe mosoare. [Pr.: fla-ier] – Din germ. Flyer.
FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec.
FLAMÉNCO s. n. Dans popular andaluz. – Din sp. flamenco.
FLAMÍN, flamini, s. m. Preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici. – Din fr. flamine, lat. flamen, -inis.
FLAMÍNGO, flamingi, s. m. Pasăre migratoare de apă, de mărimea unei berze, cu gâtul și cu picioarele foarte lungi și cu pene de culoare albă cu nuanțe roz. (Phoenicopterus ruber). – Din germ. Flamingo.
FLÁNGER, flangere, s. n. Aparat electronic realizat cu linii de întârziere, folosit pentru obținerea unor efecte sonore speciale în muzica modernă. [Pr.: -jer] – Din engl. flanger.
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.
FIORÍN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur și de argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (înv.) fiorínt s. m.] – Din it. fiorino.
FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta. – Din fr. phone.
FONATÓR, fonatoare, adj.n. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur.
FONAȚIÚNE, fonațiuni, s. f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. phonation.
FONCIÉRĂ, fonciere s. f. (Înv.) Impozit care se plătea pentru proprietățile agricole. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. foncière.
FONÉM, foneme, s. n. Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt. ♦ (În trecut) Sunet. – Din fr. phonème.
FONIÁTRIE, s. f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. phoniatrie.
FONIÁTRU, -Ă, foniatri, -e, s. m. și f. Specialist în foniatrie. [Pr.: -ni-a-]. – Din fr. phoniatre.