Toate definitiile
FÂȘ1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de mișcarea frunzelor, a hârtiei etc. – Onomatopee.
FÂȘ2, fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș1.
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter.
FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică.
FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence.
FEDERALÍSM s. n. Concepție și acțiune politică și juridică în vederea grupării mai multor state într-o federație. – Din fr. fédéralisme.
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser.
FEDERALIZÁRE, federalizări, s. f. Acțiunea de a se federaliza și rezultatul ei. – V. federaliza.
FELÁH, felahi, s. m. Țăran stabil din țările arabe ale Orientului Apropiat și din nordul Africii. – Din fr. fellah.
FÉLCERIȚĂ, felcerițe, s. f. Femeie cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; felceră. [Acc. și: felceríță] – Felcer + suf. -iță.
FELÉNDREȘ s. n. (Înv.) Sortiment de postav fin (de Flandra). [Acc. și: felendréș] – Cf. pol. felendysh, germ. flandrisch.
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I.] – Din fr. féliciter.
FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli.
FELÍN, -Ă, felini, -e s. f., adj. 1. S. f. (La pl.), Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus.
FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. [Pr.: -li-u-] – Felie + suf. -uță.
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ.
FELURÍME, felurimi, s. f. Diversitate, varietate (de obiecte, ființe, fenomene etc.). ◊ Loc. adv. (Înv.) În felurimi sau (neobișnuit) pe felurime = în diferite feluri. [Var.: (înv. și reg.) feliuríme s. f.] – Fel + suf. -ime.
FEMÚR, femururi, s. n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la șold. [Pl. și: femure] – Din fr. fémur.
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal.
FENOMENALÍSM s. n. Concepție filozofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme.
FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène.
FERÁTĂ, ferate, adj. (În sintagma) Cale (sau linie) ferată = drum special amenajat prevăzut cu șine, pe care circulă trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferrée.
FERCHEZUIÁLĂ, ferchezuieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferchezui. [Pr.: -zu-ia-] – V. ferchezui.
FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauțiune, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală.
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
FÉRMĂ2, ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții. – Din fr. ferme.