Toate definitiile

FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor ar fi dinainte determinate de destin. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme.

FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste.

FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.

FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault.

FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault.

FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantaj, în folosul (cuiva). [Var.: (înv.) favór s. n.] – Din fr. faveur.

FAVÓR s. n. v. favoare.

FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferință față de alții; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.

FAZMÉTRU, fazmetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea diferenței de fază între mărimi electrice de aceeași frecvență. – Din fr. phasemètre.

FĂCLÍE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija.

FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni.

FĂLCÁRIȚĂ s. f. (Med.; pop.) Tetanos (la copii). – Falcă + suf. -ariță.

FĂLȚUÍRE s. f. Acțiunea de a fălțui; fălțuit¹. – V. fălțui.

FĂLȚUÍT¹ s. n. Fălțuire. – V. fălțui.

FĂLȚUÍT², -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.

FĂLȚUITÓR, -OÁRE, fălțuitori, -oare s. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. S. n. Unealtă (rindea specială, cuțit etc.) cu care se fălțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Fălțui + suf. -tor.

FĂPTUÍRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.

FĂRÂMÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmáre s. f.] – V. fărâma.

FĂRÂMÁT¹ s. n. Faptul de a (se) fărâma. – V. fărâma.

FĂRÂMÁT², -Ă, fărâmați, -te, adj. (Pop.) Sfărâmat, spart, zdrobit, frânt. ♦ Nimicit, distrus. [Var.: fărmát, -ă adj.] – V. fărâma.

FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.

FĂRÂMICIÓS, -OÁSĂ, fărâmicioși, -oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma ușor; sfărâmicios. – Fărâma + suf. -icios.

FĂRȘERÓT, fărșeroți, s. m. Aromân din Albania. – Din Frashëri (nume de localitate în Albania < alb. frashër „frasin”).

FĂTĂLẮU, fătălăi, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. și glumeț) Băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Fată + suf. -ălău.

FĂȚĂRÍE, fățării, s. f. (Înv.) Fățărnicie. – Fățări + suf. -ie.

FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

FĂURÁR², făurari, s. m. (Înv. și reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.

FĂURÁR¹ s. m. (Pop.) Februarie. [Pr.: fă-u-] – Din lat. febr(u)arius.

FĂZĂNÍȚĂ, făzănițe, s. f. Femela fazanului. – Fazan + suf. -iță.

FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.