Toate definitiile

FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală.

FÂSÂIÁLĂ s. v. fâsâitură.

FÂSÂIÁLĂ s. v. gaz, pârţ, vânt.

fîsîĭálă f., pl. ĭeli. Acțiunea de a fîsîi.

fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli

FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli, s. f. Fâșâire; fâșâit. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: fâșăiálă s. f.] – Fâșâi + suf. -eală.

FÂŞÂIÁLĂ s. v. fâşâit.

fîșîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fîșîi.

fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli

FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.

FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.