Toate definitiile

BACÁL s. m. v. băcan².

BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, subst. 1. S. n. Examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior. ◊ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ◊ Fig. (și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ◊ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ◊ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

BACARÁ¹ s. f. Cristal de calitate superioară. ◊ Obiect fabricat din acest cristal. – Din fr. baccarat.

BACARÁ² s. f. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; maca. – Din fr. baccara.

BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.

BACẮUL s. n.art. (Pop.; în expr.) A-și găsi bacăul (cu cineva) = a da de bucluc (cu cineva), a o păți. – Cf. magh. bakó „călău”.

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.: despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ◊ Gras, lăbărțat – V. bacceli.

BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite.

BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care câștigă și aruncă primul la jocul de arșice. – Et. nec.

BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

BACILEMÍE, bacilemii, s. f. (Med.) Infecție generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

BACILÓZĂ, baciloze, s. f. Boală provocată de bacili; spec. Tuberculoză (pulmonară). – Din fr. bacillose.

BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. (Englezism) Fundal. 2. Fond sonor al unei partituri solistice în jaz. 3. Tehnică de filmare la care fundalul este obținut prin retroproiecție. [Pr.: bécgraund] – Din engl. background.

BACKHAND s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură dată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Cuv. engl.

BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere sau sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

BÁCON s. n. (Rar) Carne sau costiță de porc dezosată, sărată și afumată (tăiată în felii subțiri). [Pr.: béicăn] – Cuv. engl.

BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva. – Din tc. bahșis.

BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care omoară bacteriile. – Din fr. bactéricide.

BACTÉRIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

BACTERIOFÁG, bacteriofagi, s. m. Organism microscopic care distruge bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériophage.

BACTERIOFAGÍE s. f. Distrugere a bacteriilor prin bacteriofagi. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériophagie.