Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Eliminarea forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu ardere internă. [Pr.: -le-iaj] – Din fr. balayage.

BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Gen de mamifere acvatice lungi de 10-20 m, cu lame cornoase lungi în loc de dinți (Balaena); (înv.) chit3. ♦ (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) (sau din materiale plastice), care se întrebuințează pentru a ține întinsă pânza corsetelor, gulerelor, umbrelelor etc. – Din fr. baleine, lat. balaena.

BALENIÉRĂ, baleniere, s. f. Ambarcație echipată pentru vânătoarea de balene. ♦ Ambarcație ușoară și rapidă (cu motor), care servește pentru transportul persoanelor de pe navele mari la țărm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleinière.

BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Din ucr. barylka.

BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă.Balercă + suf. -uță.

BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Bărbat sau femeie care are ca profesiune baletul; baletist. – Din fr. ballerin, ballerine, it. ballerino, ballerina.

BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ♦ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. 2. Ansamblu de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. Balerin(ă). – Balet + suf.-ist.

BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.




BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: bálegă s. f.] – Cf. scr. balega, alb. balge.

BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Tun de calibru mare. – Din tc. balyemez.

BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în antichitate la aruncarea de bolovani, de butuci etc. asupra (obiectivelor) dușmanului. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.

BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont. – Din fr. balistique, it. balistica.

BALISTICIÁN, -Ă, balisticieni, -e, s. m. și f. [Pr.: -ci-an] Specialist în balistică. – Din fr. balisticien.

BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.

BALIZÁJ, balizaje, s. n. Semnalizare prin balize; balizare ♦ Delimitare cu ajutorul unor semnale optice, acustice sau de radio a unui spațiu, a unui drum de navigație aeriană sau maritimă. – Din fr. balisage.

BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.

BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare care indică poziția unui punct topografic, delimitează zonele navigabile etc. – Din fr. balise.

BALIZÓR, balizori, s. m. Persoană care instalează sau supraveghează balize. – Din fr. baliseur.

BÁLMOȘ s. n. Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.

BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi1 (II); privitor la băile de mare. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

BÁLNEO- Element de compunere însemnând „balnear”, care servește la formarea de adjective. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balneo-, lat. balneum.

BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. Balnear și climateric; balneoclimatic. [Pr.: -ne-o] – Balneo- + climateric.

BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balneoclimateric. [Pr.: -ne-o] – Balneo- + climatic.

BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o] – Din fr. balnéologique.

BALNEOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologie.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11    >   >> 
pagina 6 din 97

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2018 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii