Toate definitiile
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.
BACTERIOLÓGIC, -Ă, bacteriologici, -ce, adj. Care se referă la bacterii sau la bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologique.
BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie.
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care poate opri dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.
BACTERIÓZĂ, bacterioze, s. f. Boală a plantelor provocată de bacterii. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériose.
BADANÁ s. f. v. bidinea.
BÁDE s. m. (Pop.) 1. Termen politicos de adresare către un om matur sau mai vârstnic (de la țară); nene. 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] – Et. nec.
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, întrebuințate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o pensulă sau cu un pămătuf de vată înmuiate într-un medicament. ◊ Tranz. A unge trunchiul unui pom cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.
BADIJONÁJ, badijonaje, s. n. Badijonare. – Din fr. badigeonnage.
BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. – V. badijona.
BADINERÍE, badinerii, s. f. (Muz.) Piesă vioaie cu caracter glumeț (din suitele franceze și germane din secolul al XVIII-lea). – Din fr. badinerie.
BÁDMINTON s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge de plută prevăzută cu pene, care se aruncă cu racheta. – Din engl., fr. badminton.
BAEDEKER s. n. Ghid turistic. [Pr.: bédecher] – Cuv. germ.
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Arg. și fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.
BAGÁ s. f. Carapace de broască țestoasă prelucrată pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. – Din tc. bağa.
BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.
BAGATÉL s. n. v. bagatelă.
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei cu conținut liric. [Var.: bagatél s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.
BAGATELIZÁ, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanța unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel(ă) + suf. -iza.
BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei. – V. bagateliza.
BAGDADÍE, bagdadii, s. f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi.
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.
BAGEÁC, bageacuri, s. n. v. bageacă.
BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc. prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea. [Var.: bageác s. n.] – Contaminare între bagea și ogeac.
BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Vărguță de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ◊ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ◊ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Referitor la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ◊ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.
BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau stuf; smârc. – Din ucr. bahno.
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță. – Din scr. bahornica.
BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj.