Toate definitiile
DACTILOGRÁMĂ, dactilograme, s. f. Urmă lăsată de deget, folosită ca mijloc de identificare în antropometrie. – Din fr. dactylogramme.
DACTILOLÓGIC, -Ă, dactilologici, -ce, adj. Referitor la dactilologie. – De la dactilologie.
DACTILOLOGÍE s. f. Mijloc de comunicare între surdomuți prin semne convenționale făcute cu degetele; dactilofazie. – Din fr. dactylologie.
DACTILOMEGALÍE, dactilomegalii, s. f. (Med.) Hipertrofie a degetelor. – Din fr. dactylomégalie.
DACTILOSCÓPIC, -Ă, dactiloscopici, -ce, adj. Privitor la dactiloscopie. – Din fr. dactiloscopique.
DACTILOSCOPÍE s. f. Procedeu de identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale, folosit în antropologie și în medicina judiciară. – Din fr. dactiloscopie.
DADÁ s. n. (Rar) Dadaism. – Din fr. [l'école] dada.
DADAÍSM s. n. Curent literar și artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea oricărui raport între gândire și expresia artistică, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație; dada. – Din fr. dadaïsme.
DADAÍST, -Ă, dadaiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alcătuit după principiile dadaismului; privitor la dadaism. 2. S. m. și f. Adept al dadaismului. – Din fr. dadaïste.
DÁDĂ, dade, s. f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliță, daică. – Din bg., scr. dada.
DADOFÓR, dadofori, s. m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros.
DÁFIE, dafii, s. f. (Reg.) Snoavă. – Din scr. davija.
DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina.
DÁFNIE, dafnii, s. f. Gen de crustaceu de apă dulce; purice-de-apă (Daphnia). – Din fr. daphnie.
DÁGĂ, dăgi, s. f. (Franțuzism înv.) Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit. – Din fr. dague.
DAGHEREOTÍP, daghereotipuri, s. n. 1. Aparat de daghereotipie. 2. Imagine obținută prin daghereotipie. [Pr.: -re-o-. – Var.: dagherotíp s. n.] – Din fr. daguerréotype.
DAGHEREOTIPÍE, daghereotipii, s. f. Vechi procedeu de fotografiere, astăzi abandonat, care fixa imaginile cu ajutorul unei camere obscure pe o placă de cupru argintată, sensibilizată cu vapori de iod și de brom. [Pr.: -re-o-. – Var.: dagherotipíe s. f.] – Din fr. daguerréotypie.
DAGHEROTÍP s. n. v. daghereotip.
DAGHEROTIPÍE s. f. v. daghereotipie.
DAÍAC, daiaci, s. m. (La pl.) Populație a insulei Kalimantan; (la sg.) persoană din această populație. – Din fr. dayak.
DAIBÓJ s. n. (Fam.; în expr.) Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. – Din bg. daj bože.
DÁICĂ, daici, s. f. (Reg.) Dadă. – Din scr. dajka.
DAIRÁ s. f. v. dairea.
DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: dairá s. f.] – Din tc. daire.
DÁJDIE, dajdii, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. [Pl. și: dăjdii] – Din sl. dažda.
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.
DAKÓTAS subst. Populație amerindiană din America de Nord, care locuia în bazinul fluviului Missouri și în prerii până aproape de Munții Stâncoși. – Cuv. fr.
DALÁC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.
DÁLAI-LÁMA s. m. invar. Șeful suprem al religiei budiste; marele-lama. – Din fr. dalaï-lama.
DALÁJ, dalaje, s. n. Ansamblu de dale care alcătuiesc o pardoseală sau un pavaj. – Din fr. dalage.