Toate definitiile
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.
GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda.
GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.
GAZÉLĂ, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegătoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne în formă de liră și cu ochii mari, care trăiesc în stepele și deșerturile africane și asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.
GAZÉTĂ, gazete, s. f. Publicație periodică având, de obicei, apariție zilnică, care conține știri, informații politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Ieșit din uz) Gazetă de perete = panou, vitrină etc., plasate de obicei în cadrul unei întreprinderi, instituții sau organizații, unde se afișau articole (și desene, fotografii) referitoare la activitatea unității respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.
GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș.
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.
GAZETĂRÍE s. f. Profesiunea de gazetar; domeniu de activitate al gazetarului; ziaristică, jurnalistică. – Gazetar + suf. -ie.
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz2. – Din fr. gazifère.
GAZEIFICÁ vb. I. v. gazifica.
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz2 (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I.] – Gaz2 + suf. -ifica (după fr. gazéifier).
GAZEIFICÁRE s. f. v. gazificare.
GAZIFICÁRE, gazificări, s. f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s. f.] – V. gazifica.
GAZOANALIZATÓR, gazoanalizatoare, s. n. (Tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-] – Gaz + analizator.
GAZODÚCT, gazoducte, s. n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe (mari). – Din fr. gazoduc (după apeduct).
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz2 combustibil. – Din fr. gazogène.
GAZOLÍNĂ s. f. Produs lichid combustibil, obținut prin lichefierea gazului2 de sondă. – Din fr. gazoline.
GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz2 care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul2 de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.
GAZÓN s. n. Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde; suprafață de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiții sportive). – Din fr. gazon.
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.
GAZONÁRE, gazonări, s. f. Acțiunea de a gazona și rezultatul ei. – V. gazona.
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.
GAZÓRNIȚĂ, gazornițe, s. f. 1. Lampă primitivă de petrol. 2. Bidon pentru păstrat petrolul. – Din gaz2 (după păcorniță).
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului2, care este format din gaz2. ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz2. – Din fr. gazeux.
GAZOSCÓP, gazoscoape, s. n. Aparat pentru detectarea prezenței gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. – Din fr. gazoscope.
GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron.
GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.
GĂBJÍRE, găbjiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a găbji și rezultatul ei. – V. găbji.