Toate definitiile

GASTROENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază fiziologia și patologia tubului digestiv. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologie.

GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

GASTRONOMÍE s. f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul. – Din fr. gastronomie.

GASTROSCÓP, gastroscoape, s. n. Aparat medical care servește la gastroscopie. – Din fr. gastroscope.

GASTROSCOPÍE, gastroscopii, s. f. Examen vizual al interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag). – Din fr. gastroscopie.

GASTROTOMÍE, gastrotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea stomacului. – Din fr. gastrotomie.

GASTRULÁȚIE s. f. (Biol.) Proces de transformare a blastulei în gastrulă. – Din fr. gastrulation.

GASTRÚLĂ s. f. (Biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului la animalele pluricelulare. – Din fr. gastrula.

GÁȘĂ, gașe, s. f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parâme. – Din fr. gâche.

GÁȘCĂ, găști, s. f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.

GÁȘPER, gașperi, s. m. (Fam. și ir.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (Fam. și ir.) Țigancă. – Gașper + suf. -iță.

GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecționare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârșit. ◊ Haine (de) gata = haine confecționate care se pot cumpăra direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat ființă, a căpătat existență. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecție) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat.

GÁTER, gatere, s. n. Ferăstrău mecanic; joagăr. – Din germ. Gatter.

GATERÍST, gateriști, s. m. Muncitor care lucrează la gatere. – Gater + suf. -ist.

GAUCHO s. m. Păzitor de vite în pampasul argentinian. [Pr.: gáu-cio] – Cuv. sp.

GÁULEITER, gauleiteri, s. m. Conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă. [Pr.: -lai-tăr] – Din germ. Gauleiter.

GÁURĂ, găuri, s. f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ◊ Expr. Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus).

GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

GAVÁJ, gavaje, s. n. (Med.) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice. – Din fr. gavage.

GAVANÓS, gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan (pentru dulceață); vas de lut smălțuit; oală (pentru vin). – Din tc. kavanoz.

GAVANOȘÉL, gavanoșele, s. n. V. găvănoșel.

GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte.

GAZ¹ s. n. Țesătură foarte subțire. – Din fr. gaze.

GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.

GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

GAZÁRE, gazări, s. f. Acțiunea de a gaza și rezultatul ei. – V. gaza.