Toate definitiile
GALVANOMÉTRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se constată prezența și se măsoară intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanomètre.
GALVANONARCÓZĂ, galvanonarcoze, s. f. (Med.) Narcoză produsă prin acțiunea curentului electric asupra creierului; electronarcoză. – Din fr. galvanonarcose.
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.
GALVANOPLASTÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere în relief a obiectelor, constând în acoperirea lor sau a tiparului lor cu un strat de metal depus prin electroliză. – Din fr. galvanoplastie.
GALVANOSCÓP, galvanoscoape, s. n. Instrument cu care se constată prezența într-un circuit a unui curent continuu slab, precum și sensul lui. – Din fr. galvanoscope.
GALVANOSTEGÍE s. f. Procedeu tehnic de depunere pe cale electrolitică a unui strat aderent pe un obiect metalic, în scopul protejării sau înfrumusețării acestuia. – Din fr. galvanostégie.
GALVANOSTEREOTIPÍE s. f. Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar prin galvanoplastie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. galvano-stéréotypie.
GALVANOTÉHNICĂ s. f. Parte a metalurgiei electrice care se ocupă cu galvanoplastia și galvanostegia. – Din fr. galvanotechnique.
GALVANOTERAPÍE s. f. Tratament medical cu ajutorul curentului electric continuu. – Din fr. galvanothérapie.
GALVANOTIPÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere a planșelor tipografice și a gravurilor cu ajutorul unui mulaj acoperit pe cale electrolitică de un strat de cupru și apoi întărit cu un strat de staniu, nichel sau fier. – Din fr. galvanotypie.
GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Orientare a organismelor în anumite direcții sub influența curentului electric; electrotropism. – Din fr. galvanotropisme.
GÁMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.) 2. S. f. (Fiz.: în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.
GAMAGLOBULÍNĂ, gamaglobuline, s. f. (Biol.) Proteină din plasma sangvină a persoanelor imune – Din fr. gammaglobuline.
GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune de sunete (și note), care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, dispuse în ordinea ascendentă sau descendentă a sunetelor și luând tonul și numele notei cu care începe succesiunea. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme.
GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. – Din lat. gamba.
GAMBÉT, gambete, s. n. Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră la exploatările petroliere. – Din fr. gambette.
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din Gambetta (n. pr.).
GAMBÍR s. m. Numele a două plante agățătoare subtropicale, din ale căror frunze se obține un extract folosit ca astringent (Ourouparia și Uncaria gambir). – Din lat. [Ourouparia și Uncaria] gambir, numele științific al plantelor.
GAMBÍT, gambituri, s. n. Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de șah pentru obținerea unui avantaj în atac. – Din fr. gambit.
GAMÉLĂ, gamele, s. f. Vas metalic adânc în care soldații aflați în campanie, la aplicații etc. își primesc porția de mâncare. – Din fr. gamelle.
GAMÉT, gameți, s. m. Denumire generică pentru celulele sexuale ale animalelor și plantelor. – Din fr. gamète.
GAMETÁNGIU, gametangii, s. m. (Bot.) Structură vegetală în care sunt produși gameți. – Cf. fr. gamétange.
GAMETOFÍT, gametofiți, s. m. Una dintre cele două generații din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gamétophyte.
GAMETOGENÉZĂ, gametogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a gameților. – Din fr. gamétogenèse.
GAMOPETÁLĂ, gamopetale, adj.f. (Despre corola unei flori, p. ext. despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.
GAMOSEPÁL, -Ă gamosepale, adj.f. și n. (Despre caliciul unei flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.
GANÁȘĂ, ganașe, s. f. (Zool.) Fiecare dintre cele două ramuri ale mandibulei la animale. [Var.: ganáș s. n.] – Din fr. ganache.
GANÁȘ, ganașe, s. n. v. ganașă.
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.
GÁNGĂ, gange, s. f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din fr. gangue.