Toate definitiile
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.
GAG, gaguri, s. n. Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situații contrastante. – Din fr., engl. gag.
GAGARINÍT s. n. Mineral care conține elemente din familia pământurilor rare. – Din rus. gagarinit.
GAGÁT s. n. (Min.) Jais. – Din germ. Gagat.
GAGÍC, gagici, s. m. (Arg.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).
GAGÍCĂ, gagice, s. f. (Arg.) Amantă, iubită. – Din țig. gaği „(femeie) nețigancă”.
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.
GAGÍU, gagii, s. m. (Arg.) 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.
GAIACÓL s. n. Medicament cu acțiune antiseptică, extras din rășina unui arbore și întrebuințat ca expectorant în diferite preparate contra tusei. – Din fr. gaïacol.
GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe.
GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă.
GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.
GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., scr. gajda.
GÁIE, găi, s. f. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice și cu coada bifurcată (Milvus). ◊ Expr. Se ține gaie după (sau de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poți scăpa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) pățit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.
GÁIȚĂ1, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.
GÁIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase și ușoare, constituite din granule de cuarț și din organisme silicioase. – Din fr. gaize.
GAJ, gajuri, s. n. Garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări; bun care se depune drept garanție; amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.
GAL1, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Galii. – Din lat. Gallus.
GAL2, gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.
GALACTOMÉTRU, galactometre, s. n. (Tehn.) Lactometru. – Din fr. galactomètre.
GALACTORÉE, galactoree, s. f. (Med.) Secreție continuă de lapte în timpul sau după încetarea alăptării. – Din fr. galactorrhée.
GALACTÓZĂ s. f. Substanță cu proprietăți asemănătoare glucozei, care se găsește în natură în diverse combinații, intrând și în structura unor compuși azotați din creier. – Din fr. galactose.
GALALÍT s. n. Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice). – Din fr. galalithe.
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.
GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină (a unui magazin). – Din galanterie (derivat regresiv).
GALANTERÍE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.
GALANTÓM, -OÁMĂ adj. v. galanton.
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.: despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.
GALANTOMÍE s. f. v. galantonie.