Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

GALANTONÍE, galantonii, s. f. (Fam., rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

GALAÓNUL s. n. art. Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans. – Et. nec.

GALAXÍE, galaxii, s. f. Fiecare dintre sistemele de aștri din univers comparabile ca dimensiuni și aspect cu Calea-Laptelui (din care face parte sistemul solar). – Din fr. galaxie.

GÁLĂ1, gale, s. f. 1. Spectacol (sau șir de spectacole) cu caracter solemn, sărbătoresc, la care participă, de obicei, persoane oficiale. Gala filmului românesc.Loc. adj. De gală = de sărbătoare, solemn. 2. (în sintagma) Gală de box = competiție sportivă la care au loc mai multe meciuri de box. – Din fr. gala.

GÁLĂ2, gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante; cecidie. – Din fr. galle, lat. galla.

GALB, (1) galburi, s. n. (Arhit.) 1. Curbură a unui capitel, a unei console etc.; p. ext. contur grațios al unui element de arhitectură sau de sculptură. 2. Parte a fusului unei coloane arcuite spre exterior, pentru a evita iluzia de strangulare. [Var.: gálbă (1) galbe s. f.] – Din fr. galbe.

GÁLBĂ, (1) galbe, s. f. v. galb.

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii etc. ◊ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben (2). ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuințată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în țările românești. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus.

GÁLBIN, -Ă adj., subst. v. galben.




GALÉNĂ s. f. Sulfură naturală de plumb, folosită ca redresor la aparatele de radio fără lămpi, la prepararea unor vopsele etc. – Din fr. galène.

GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

GALENÍSM s. n. Veche teorie medicală conform căreia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre umori. – Din fr. galénisme.

GALÉNȚI s. m. pl. Un fel de papuci (cu talpă) de lemn. – Din ngr. galéntsa.

GALEOPITÉC, galeopiteci, s. m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] – Din fr. galéopithèque.

GALÉRĂ, galere, s. f. Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați. – Din fr. galère.

GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) pe care și-l sapă unele animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu, secție a unui muzeu sau sală într-o expoziție ori într-un muzeu, în care sunt expuse mai ales opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balconul dintr-o sală de spectacole cu mai multe nivele situat la nivelul cel mai înalt; (fam.) spectatorii de la acest balcon; p. ext. publicul care manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Un fel de tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

GÁLEȘ, -Ă, galeși, -e, adj. (Despre ochi sau privire; p. ext. despre oameni; adesea adverbial). 1. Drăgăstos, duios. 2. Melancolic, trist. [Var.: (reg.) gáliș, -ă adj.]. – Din bg. kaleš.

GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

GALÉT1, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă de la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

GALÉT2, galeți, s. m. v. galetă.

GALÉTĂ, galete, s. f. Un fel de pesmet de formă paralelipipedică, mâncat de marinari, ostași aflați în campanie etc. [Var.: galét2, galeți s. m.] – Din fr. galette.

GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

GALIÁRD s. n. (Mar.) Fiecare dintre extremitățile punții superioare ale unei nave. [Pr.: -li-ard] – Din fr. gaillard.

GALIÁRDĂ, galiarde, s. f. Vechi dans francez cu ritm vioi. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. – Din fr. gaillarde.

GÁLIC1 adj.m. (în sintagma) Acid galic = acid organic aromatic, astringent, extras din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit la fabricarea cernelii negre, a coloranților și a unor medicamente. – Din. fr. gallique.

GÁLIC2, -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor1, privitor la gali1. Războaiele galice.Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali1. – Din lat. Gallicus.

GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

GALICANÍSM s. n. Doctrină politico-religioasă care, rămânând atașată dogmelor catolice, apăra libertățile organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de papă. – Din fr. gallicanisme.

GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și greu ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme.

GALIFÓRMĂ, galiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări tericole sau arboricole; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. galliformes.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10    >   >> 
pagina 3 din 65

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2018 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii